Sus în pom…

[odeo=http://odeo.com/audio/9739033/view]

Da, comunism în şcoală. Se întâmplă chiar şi acum. Anul 2007, România - membră a Uniunii Europene & stuff. Deşi suntem destul de mari, la liceu… se pare că unii profesori încă mai au impresia că ne pot cumpăra pe noi cu ameninţări comuniste şi de prost gust pe deasupra. Nu e normal! Nu e normal să ameninţi copii de clasa a zecea că îi vei pune numai note de maxim 7 (no matter what), şi că le vei face viaţa un calvar. This is so fucking gay…
Mă întreb oare, unde se află sistemul de învăţământ românesc?(la călcâiul broaştei) Profesorii încep să-şi piardă zdravăn din seriozitate şi maturitate şi se dau mari la elevi, pe lângă faptul că nici nu sunt în stare să predea exact aşa cum trebuie, ci turuie vreo 5 minute din oră câteva idei din manual şi apoi încep să povestească despre cât de împuţiţi sunt americanii şi ne pun să învăţăm lecţia din manual (respectiv 3-4 pagini, prezentate într-un mod deloc accesibil) [Aici vorbesc despre un caz unic ] Apoi, niciun regulament nu spune că trebuie ca noi, elevii, să suportăm un limbaj destul de urât şi nepotrivit la o oră de curs. Iar noi, dacă facem vreo observaţie sau nu ne convine vreo notă pusă de el… ne-am ars pentru tot restul semestrului. Între elev - profesor ar fi ideal să existe respect reciproc, înţelegere, comunicare şi aşa şi elevii vor fi mai receptivi la informaţiile primite. Într-un cuvânt am invăţa din plăcere. Asta mai rar… fericiţi cei care învaţă aşa.
Mda, ne spunem oful… şi tot nu se poate face nimic. De ce? Pentru că… respectivul prof’ a fost director al şcolii, are pile multe, bla bla şi nu are nimeni ce să-i facă. Aşa-i în România, unde-s pile, sunt de toate Ar trebui înregistraţi profii de genul ăsta când mai scot vreo gogoaşă pe la oră, daţi la TV, la Minister, undeva… deşi nici acolo nu ştiu dacă s-ar putea rezolva ceva. Şi elevii au drepturi, şi ei cer să fie respectaţi, si ei sunt oameni şi nu merită să fie injosiţi. La urma urmei, e vorba de viitorul nostru şi de formarea noastră ca oameni (yeah, sure, who cares?) Şi apoi se vor întreba pe viitor românii de ce sunt aşa de mulţi hoţi/ bandiţi/ depravaţi de tot felul…

Cheers!

Melodia mea preferată de la Coma. Cred că am ascultat-o încontinuu ore întregi şi tot nu m-am săturat de ea.

- Auzi, nu ai impresia că ai gura cam mare? Eu cred că tăcerea uneori poate valora mai mult decât multe cuvinte la un loc. Ce-ar fi să mai stai uneori în banca ta şi să fii tu un copil cuminte, ascultător (adică să mai ţii cont şi de mine uneori), nu crezi? Să nu te aud scâncind, că imediat mă răstesc la tine! De acum, gândeşte de 7 ori mai întâi la ce vrei să spui şi apoi… poţi face ce vrei. Dacă vei continua aşa, vei ajunge să vorbeşti singură, în neştire, lucruri neinteresante, iar într-un final, vei ajunge chiar singură. Să-ţi fie ruşine! M-ai dezamăgit total!

Şi uite aşa îmi şopteşte conştiinţa uneori. Câteodată o ascult, câteodata nu. Uneori sunt cuminte, alteori nu. Poate o să se sature să mă mai mustre încontinuu.

Maaare mi-a fost mirarea astă-seară când mi-a căzut internetul. De ce? Nu mai căzuse serios de vreo câteva zile, şi asta o pot considera o minune dumnezeiască. Eh, dar nu despre asta vroiam să vă vorbesc, ci… despre impresia cu care am rămas după ce am citit anumite perluţe să le zicem. Şi ca să vă lămuresc cu totul vă spun şi de unde le-am citit.
Cade internetul, deschidem programul de chat al reţelei, Vypress Chat, unde toată lumea-şi spune of-ul atunci când ceva e în neregulă cu funcţionarea în regulă a conexiunii, şi încep să citesc ce scriu oamenii pe acolo… injurii la adresa provider-ului nostru, etc. etc., şi din greşeală mă duc la rubrica aia unde se pun anunţuri şi alte vrăjeli şi mă întreb: să râd sau să mă crucesc de ce scrie acolo?
Aş putea să vă dau şi mici exemple, de genul:

-” cand aparaoti nik misto si hensfri de sonyeryscos care vrea contactatima pe nicul chirila”
- “Vand mous genyus optic..”
- “Vand Hendsfree sagem.”

Aşaaa, probabil aţi observat cu uşurinţă modul în care sunt scrise aceste anunţuri. Nici nu mai am cuvinte. De fapt, e o veche problemă care se pare că ia amploare, şi e dramatic. Copiii ăştia au uitat limba română, curând vor uita şi ce naţionalitate sunt. De fapt, poate nici nu mai sunt copii, poate-s oameni în toată firea… Cum doamne iartă-mă să scrii cu y în loc de i, cum să nu ai măcar bunul simţ de a te asigura că ai scris corect pe un amărât de Board o vrăjeală de anunţ? Nu ştiu unde se va ajunge, sincer.
Cel mai grav mi se pare modul în care percep copiii din ziua de azi internetul. Cazul cel mai des întâlnit este: se duce copilaşu’ la mami şi la tati şi îi roagă să îi cumpere şi lui un calculator, că deh, toţi colegii lui au, şi… să fie el mai prost? Mami şi tati nu rezistă şi se duc şi fac rată la Altex/ Domo/ Flanco, şi îi cumpără copilaşului calculator. Acum, calculator fără internet… nu se poate! Păi cum, toţi colegii lui au internet, au messenger! Biine, îi fac şi moftul ăsta odraslei şi îi pune şi internet. Odrasla, fericită, prima oară îşi face ID de mess, unul bengos, cu multe y-uri şi k-uri, pentru că aşa e cool. Îşi adaugă colegii în listă şi vorbeşte cu ei într-un limbaj cool. Desigur, va spune ad în loc de da, va înlocui orice c din cuvinte cu k… şi lista poate continua. Iar atunci când vrei să previi asta, sau să le dai un sfat copiilor de acest gen, să le spui că nu e bine că scriu aşa… îţi vor da simpla replică: scriu aşa pentru că sunt mai şmecher/ă. Şi atunci să nu te umpli de nervi că eşti cu totul nebăgat în seamă?
Încurajez folosirea diacriticelor, respectarea regulilor de scriere, şi folosirea corectă a limbii române din tot sufletul.

There’s nothing left to say… sau poate mai aveţi voi ceva de adăugat?

Cheers!

Old, but good one.