Stau şi mă gândesc (da, iar mă gândesc 8-| cât de monotonă era viaţa în urmă cu ceva timp, adică înainte să încep liceul. Fără prea mulţi prieteni, deşi aveam o oarece deschidere în a-mi face noi prieteni… am fost refuzată. Eh, probabil eram mult prea mică. Şi uite cum am crescut şi am ajuns şi la liceu. Aici, oameni noi, aer proaspăt, zâmbete multe şi o dorinţă aprigă de a învăţa (pentru minoritate). Cred că a fost exact aşa cum se spune de obicei: anii de liceu sunt cei mai frumoşi, iar acum realizez căt de mult îmi vor lipsi colegii de acum după ce voi termina clasa a XII-a. Acum, timpul va trece… uneori mai încet, alteori mai repede… şi odată cu el vor veni şi responsabilităţile mai mari (direct proporţionale cu vârsta, bineînţeles), pretenţiile faţă de propria persoană vor creşte, se vor asimila noi cunoştinţe, şi încetul cu încetul ne vom gândi că deja “ne facem mari” şi e timpul să ne clădim oarecum cărarea spre viitor. Când spun “viitor” mă cuprinde o teamă, probabil pentru că mă consider un copil, iar un copil probabil nu ar fi capabil să se descurce singur într-o lume atât de mare. Oricum, voi avea parte şi de ajutor atunci când va fi cazul (să sperăm). Poate veţi spune că filozofez, probabil aşa o fi Ideea ar fi ca fiecare dintre voi să se regăsească aici. Eu una, aşa fac, chiar şi atunci când ascult o melodie/ vizionez un film, primul reflex este acela de a mă regăsi cumva.

De ce am spus mai sus “Cu capul în nori”, poate vă întrebaţi? Deoarece asta e specific vârstei. Fiecare adolescent la 16/ 17/ 18 ani cunoaşte o multitudine de sentimente, care mai de care mai deosebite şi cu intensitate diferită. Acum, cel mai frumos e să fi îndrăgostit. E minunat, e… speechless. Probabil de aceea atât de mulţi scriitori/ poeţi au încercat în atâtea mii de feluri să explice acest sentiment. Simţi că vrei să zbori/ să dansezi/ să cânţi, ai impresia că totul ar fi un vis şi încerci să te lămureşti dacă e real sau nu. Acum ştiu şi eu ce înseamnă să îţi găseşti “jumătatea”. E acea persoană care te face să te simţi complet, simţi că poţi face orice când eşti alături de ea, simţi că toată lumea e a ta, visezi tot timpul şi nu-ţi doreşti decât ca atunci când eşti cu ea, timpul să stea în loc. Acum, nu-mi doresc decât să rămân aşa pentru tot restul vieţii, să nu mai cresc deloc, să fiu mereu la fel de tânără cu sufletul, pentru că la urma urmei asta contează cel mai mult.

Cheers!