Sus în pom…

Cuvintele nu au rău de înălţime.

Sunday, February 25, 2007

Da’ mai taci!

- Auzi, nu ai impresia că ai gura cam mare? Eu cred că tăcerea uneori poate valora mai mult decât multe cuvinte la un loc. Ce-ar fi să mai stai uneori în banca ta şi să fii tu un copil cuminte, ascultător (adică să mai ţii cont şi de mine uneori), nu crezi? Să nu te aud scâncind, că imediat mă răstesc la tine! De acum, gândeşte de 7 ori mai întâi la ce vrei să spui şi apoi… poţi face ce vrei. Dacă vei continua aşa, vei ajunge să vorbeşti singură, în neştire, lucruri neinteresante, iar într-un final, vei ajunge chiar singură. Să-ţi fie ruşine! M-ai dezamăgit total!

Şi uite aşa îmi şopteşte conştiinţa uneori. Câteodată o ascult, câteodata nu. Uneori sunt cuminte, alteori nu. :) Poate o să se sature să mă mai mustre încontinuu. :)

posted by susinpom at 11:50 pm  

2 Comments »

  1. De ce ai vrea sa fii cuminte ? Si pana la urma Dumnezeu ne-a dat doua urechi si o gura si ar fi foarte indicat sa le folosim in aceasta proportie.

    Comment by medstud — February 26, 2007 @ 9:51 am

  2. Vorbesti singura acasa pana nu mai poti si scapi

    Comment by Alex — February 26, 2007 @ 4:37 pm

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

Powered by WordPress

web stats