Sus în pom…

Mă regăsesc în tot. În muzica mea; în cea lentă şi în cea zbuciumată. În fiecare pas, privire şi cuvânt al lui. În adierea vântului; e exact ca mine; câteodată blândă şi răcoritoare, alteori aspră şi nemiloasă. În strălucirea Soarelui; prietenos şi câteodată trist, rece… Tot ce e în jurul meu mă inspiră/ mă atrage mai mult ca oricând, preţuiesc viaţa aşa cum nu am făcut-o vreodată.

Sunet. Magie. Iubire. Răsuflu. Ce poate fi mai frumos, mai înălţător de atât?

Gândurile mele sunt multe. Se adună pe zi ce trece. Sunt ca o furtună din mijlocul oceanului. Nu ştiu când se va opri, probabil niciodată. Câteodată ajung să cad din cauza lor. Mă lovesc, plâng, apoi încet-încet mă liniştesc. Îmi şterg lacrimile şi trec mai departe. De ce să irosesc aiurea viaţa asta? Nu trebuie să plâng, nu trebuie să sufăr, nu trebuie să-mi pese de cei din jur, decât de cei pe care-i iubesc, cei care-mi sunt aproape. Nu, nu e egoism. Pur şi simplu aşa ai mai puţin de suferit. Uneori.

Vorbeşte. Urăsc liniştea. Mă simt singură în preajma ei, mi-e teamă.

Vreau să fie vară. Să fiu la ţară. Să stau pe iarba proaspătă de dimineaţă şi să vină o ploaie. Să simt cum mă picură uşor, inchid ochii şi simt cum îmi răcoreşte faţa, ca şi cum m-ar trezi la viaţă, dintr-un somn adânc. Aş vrea ca şi el să fie lângă mine atunci şi să mă ţină de mână, să fim doar noi doi şi ploaia… :roll:

E soare şi pe strada mea acum. Nori nu mai există şi nici nu vreau să mai văd cum arată. Vederea lor m-ar înfricoşa, şi m-aş speria groaznic. Nu mai am putere să îi înfrunt. Fericirea e aici, lângă mine. O pot atinge. Mă poate atinge. Uneori cred că visez. Închid ochii şi încerc să mă conving dacă e adevărat sau nu. Nu-i dau drumul, nu. O voi ţine aici lângă mine mereu. Voi avea grijă să o păstrez cât de bine pot.
Sufletu-mi e vesel. Am zâmbit pentru prima oară în mult timp. Ce bine e să realizezi la un moment dat cât de frumoasă e viaţa. E plină de ea însăşi. E plină de culoare şi optimism. E atât de simplă şi totuşi pe atât de complicată. Mă bucur că trăiesc. Mă bucur că pot iubi. Mă bucur că pot profita de orice moment pentru a fi fericită. Mă bucur…

Împrejuru-mi e totul un cântec de dragoste. Mă cufund în el şi încet-încet mă depărtez de Pământ. Visez că zbor. Mă pierd printre vise şi totuşi el mă găseşte. Mă aduce pe înapoi, şi totuşi încă pot visa, alături de el. E minunat. E din ce în ce mai aproape de mine. Îl voi convinge să zburăm împreună. De data asta mai sus, şi mai sus, de fiecare dată cât mai sus… Nu vreau să cad. Nu vreau să mă lovesc. Nu vreau să mă doară. Vreau ca zborul cel de înapoi să fie lin, dulce. Ia-mă de mână…
Dar totuşi, visez?

Zece întâmplări ciudate şi-o minune
Te-au adus in casă, zece
Zece pictori se tot miră
Cât eşti de frumoasă.

Zece zile trec absurd de nu ştiu
Nu ştiu cum, nu ştiu pe unde, nu ştiu
Zece vieţi de-aş sta cu tine
Tot ar fi puţine…

Patru prinţi cu trei castele
Ape, lanţuri fermecate şi,
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate…

Yeah, still dreaming Frumoase versuri…

Ăsta e un emoticoncert nou, pe o melodie românească, apărut ieri. Prospătură. 8-) Mai multe detalii despre genul acesta de karaoke, puteţi găsi chiar pe blogul autorului.

P.S. E chiar drăguţ conceptul . Şi cred că se putea găsi şi o melodie mai bună de atât. :lol: ops: (yes, I love emoticons )

Valentine’s Day. Niciodată nu mi-a păsat de sărbătoarea asta. Una la mână: nu e a noastră, românească; a doua la mână: e adevărat că e doar o oportunitate a comercianţilor de a-şi face bani din vânzări de inimioare/ vrăjeli/ şmecherii. Daaaar, pentru mine o sărbătoare, în general poate fi o oportunitate, sau mai bine să zicem un pretext de a fi alături de cei dragi. Acum, dacă stau bine şi mă gândesc, orice zi poate fi un pretext de a fi cu cei dragi, asta numai dacă îţi doreşti din tot sufletul asta, dar asta e altă poveste.
Aseară, aka 14 februarie 2007, a fost drăguţ. Am fost în B50, un club mic, undeva pitit într-o casă, unde a fost iar serată; au cântat aceeaşi de duminica trecută. Apoi din B50 am vrut să mergem în Rotterdam, să vedem meciul unde era full şi de acolo am mers la McDonald’s. La final, eram ruptă de oboseală şi cum am ajuns acasă am mai stat puţin şi m-am dus şi eu să dorm - a doua zi aveam şcoală.
Ok, făcând abstracţie de sărbătoarea asta, care nu e a noastră nici pe departe (Dragobetele e undeva pe la sfârşitul lunii, dar să fim serioşi, mai nimeni nu ţine cont de el, pentru că… deh, e românesc; trist, într-adevăr), stai că vor veni şi 1 Martie şi 8 Martie… să vezi atunci frate ce-o să fie. De fapt, ca în fiecare an: aglomeraţie, mărţişoare ieftine făcute din cartoane de la cartuşuri de ţigări :lol: şi altele… se ştie cât de ingenioşi sunt comercianţii de genul ăsta. Într-un final, e o altă oportunitate de a cheltui bani şi de a îmbogăţi (chiar dacă nu cu foarte mult) micii comercianţi. Şi apoi pot preciza şi un alt element foarte important: sărbătorile gen 1 Martie, 8 Martie, care cică ar ţine de tradiţie… se modernizează încet-încet, îşi pierd din simplitatea lor care predomina în trecut. Acum… totul se diformizează, totul se schimbă, totul pe lumea asta o ia în direcţii opuse (uneori) sau poate sunt eu mai old-fashioned

Voi ce părere aveţi?

I could be brown
I could be blue
I could be violet sky
…

Why don’t you like me?
Why don’t you walk out the door?!

Supersong

Ce mi-e şi cu vacanţa asta… a trecut cu viteza luminii. Eu o aştept pe aia mare; căldură, soare, relaxat şi plimbat la greu… yeah! Prima zi de şcoală a fost ok. Ne-a predat la câteva obiecte dar în rest am stat şi ne-am imaginat că mai e vacanţă încă! Semestrul ăsta o să fie luuung, şi să sperăm că şi mai bun decât antecedentul. Am aspiraţii mari de data asta şi mai multă ambiţie

Aseară cred că a fost cea mai plăcută zi din toată vacanţa. Am fost la serată în X-Cave, şi a fost destul de naaaaais (cum ar spune Borat), mai ales că nu am mai fost niciodată acolo. După ce am venit acasă, pe la 10 am zis să mă duc să dorm, că deh, mâine… şcoală nenică! Da’ de unde… Am închis minunatul calculator care apropo mă enervează pentru că procesorul e foarte încins şi mi-e teama să nu ia foc :lol: şi am încercat să adorm. Am încercat vreo oră după ce am deschis iar minunea de calculator şi nu ştiam ce să mai fac. Pur şi simplu nu aveam somn. Probabil aveam emoţii pentru prima zi de şcoală şi nu mi-am dat seama. Anyway, după câteva minute m-am dus să încerc din nou să adorm. Ei bine, am mai stat vreo oră şi ceva până ce într-un final am căzut pe front. Cred că problema de la bun început era că mă gândesc prea mult. Staaau şi-mi imaginez chestii, situaţii… şi mă fură cu totul de la somn. Şi oricât încerc să mă abat de la gândurile astea… nu pot. Cea mai tare chestie într-un final a fost că am visat că zbor. Oh god, şi cât de tare era senzaţia. I guess I was SuperMan or something

La Galaţi, a venit primăvara. Îţi venea să te duci direct în Dunăre şi să faci o baie la ce caniculă era, şi cred că o să o mai ţină aşa câteva zile. Apropo, mi-am pierdut încrederea şi în meteorologii ăştia de la un timp, plus că nu prea mai verific starea vremii cum o făceam înainte. Pfoai, înainte eram fanatică, verificam 5 site-uri de câte 20 de ori pe zi, dar şi asta până într-o zi. Acum o fac… din curiozitate. O avertizare, ceva, pe la INMH şi cam atât

Ca să devină măcar cu puţin mai util blogul ăsta, vă recomand cu căldură să folosiţi Mozilla Firefox fraţilooor! Eu încă nu pot să-mi dau seama cum mai pot unii folosi strămoşul IE. Plus că Firefox e mai rapid şi mai… bun.
Dacă vreţi căsuţe poştale electronice simpatice, la capitolul ăsta Y!M sucks, GMail rulz. Cine n-are invitaţie şi doreşte… leave a message.
Umblând pe internetul ăsta maare, am găsit o chestie drăguţă. Un webradio interactiv. Aici aveţi link-ul.

Ştiu, plictisitor, too casual, neinteresant, cum vrei să-i spui… revin cu alte posturi când voi avea timp/ dispoziţie necesară şi poate ceva mai interesant de scris.

Cheers!