Sus în pom…

De aici, de sus, din pomul meu, încep să simt un miros specific. Prospeţime, veselie, bucurie… Probabil mă încântă şi faptul că în curând pomul meu va înflori în curând şi mă voi bucura din plin de mirosul său îmbietor. Hai să vă descriu pomul meu, vreţi?
Ei bine, e destul de înalt, primitor… am până şi un locşor făcut special pentru mine unde îmi aşez monitorul şi tastatura atunci când am inspiraţie să postez pe blog. Îmi pot crea o perspectivă minunată asupra lumii de aici de sus. Oamenii îi pot vedea ca pe nişte furnici, pot cutreiera tot globul dacă mă străduiesc puţin (yeah, se numeşte imaginaţie). Cât despre condiţiile de aici, pot spune că iarna e destul de cald… cel puţin în ultimele zile nici nu s-a simţit că a plouat afară, decât foarte puţin, iar vara… nu mai spun! E o splendoare, nici nu-mi mai vine să mă dau jos.
Când spui martie, spui deja soare, căldură. Deja ştii că cerul nu va mai fi înnorat tot timpul, nu va mai ploua aşa de des, şi eu ştiu că nu voi mai cădea în stări de melancolie/ somnolenţă provocate de zgomotul stresant al picurilor de ploaie pe geam…
Hai că parcă încep să am un chef de viaţă şi mai nebun!
Damn, I love this life!

Cheers!