Sus în pom…

Cuvintele nu au rău de înălţime.

Wednesday, March 28, 2007

Întrebări. Doar atât.

Am să o iau sistematic, ca să nu se creeze nicio o confuzie pe parcurs. Aşadar, totul începe când ne naştem. Oare? Vă întrebaţi la ce mă refer. Ei bine, există o mică confuzie în mintea mea momentan referitoare la modul în care decurge toată viaţa noastră. Dacă este totul “plănuit” de către cineva sau tot ce ni se întâmplă este doar rezultatul faptelor noastre. Saaaau, faptele noastre sunt deja “programate” să spunem, iar noi suntem doar un fel de unelte (impropriu spus) ce vor face exact ceea ce este stabilit.
Desigur, tot ce spun eu mai sus nu este deloc cert pentru nimeni. Şi nu va fi niciodată, probabil. Cel puţin cât voi trăi eu pe-acest pământ. :)
Dilema ar fi alta. De ce oare persoanele ce cred în Dumnezeu (sunt extrem de credincioase, frecventează Biserica) refuză să vorbească despre existenţa sau inexistenţa acestuia. Hai să luăm exemplul şcoala. La şcoală când un elev întreabă profu’ de religie de ce şi cum e cu Dumnezeu acesta se limitează şi impune ideea de “crede şi nu cerceta”. Iar asta se întâmplă absolut peste tot! Not right. Şi asta mai ales că e vorba de educaţia unor copii, iar asta poate influenţa oarecum formarea lor ca şi oameni.
Ştiu, filozofez. Puţin, puţin mai mult. Şi totuşi… destinul există? Deja-vu-ul are vreo legătură cu noi, e posibil ca noi să mai fi trăit într-o altă viaţă? După moarte ce e? Doar întrebări. Daţi-vă cu părerea mai jos! ;)

Cheers! ~O)

posted by Cornelia at 7:40 pm  

3 Comments »

  1. deeeci…eu incă am rămas şocată când am auzit de la tine că sunt o “unealtă” e ca şi cum…noi oamenii…suntem nişte “scule” =))
    ce tare ar fi să-i zici lu’ unu…bă tu să taci că nu eşti decât o sculă:)) oare există marţieni? :D:D….
    anymay….maybe God does exist but doesn’t want us to find out pt că dacă am şti ar fi total aiurea nu ar mai exiata acel mister…e clar că unele întrebări sunt menite doar pt a fi întrebate şi nimic mai mult….hmm….fascinant…dar am şi eu o întrebare…ca orice organims viu care creşte şi simte….oare fructele au sentimente? adică…oare ele simt atunci când muşcâm din ele cu atâta poftă…nu le doare? data viitoare când vreţi să măncaţi un fruct gândiţi-vă cum ar fi ca cineva să muşte din voi atunci când aţi ajuns la maturitate, atunci când viaţa vi se pare mai frumoasă….oupss…iartă-mă grefă scumpă că am muşcat cu atâta poftă din tine acuma dar eşti aşa de delicioasă :D

    Comment by Bianca — March 28, 2007 @ 8:28 pm

  2. Interesant punct de vedere. :)) Eu una, nu cred că există marţieni. Dacă ar fi fost aşa, probabil ar fi fost descoperiţi până acum. Şi la faza cu fructele… :-? Probabil o fi aşa. Ai auzit probabil că unele flori înfloresc mai repede (sau ceva de genul asta) dacă în mediul lor ambiental există muzică (clasică, desigur). :)

    Comment by Cornelia — March 28, 2007 @ 8:34 pm

  3. ooo da….sau dacă le vorbeşti şi te mai întrebi care sunt cauzele alienării mintale =))

    Comment by Bianca — March 28, 2007 @ 10:00 pm

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

Powered by WordPress

web stats