Sus în pom…

Azi cum stam eu pe răcoare, fără net şi făr’ mâncare
Ce-mi veni idee mare, să vă zic o întâmplare.

Şi povestea ce v-o zic, se-ntâmpla acu’ o vreme
2 zile, mai pesemne, când păţii ce-urăsc mai tare.

Începuse totul bine. Numa’ ce venii acasă
Obosită, fericită, şi-încercai să-mi văd de treabă.

Deschid eu în mare grabă, minune de calculator,
Şi verific toate cele, vizite şi scrisorele…

Până ce mi se blochează, frumuseţea de cursor
Pe ecranul meu albastru, plin de iconiţe tot…

Nu vă spun ce încântare, avusei eu pe moment
Şi ce fericire oare… nu puteam eu să concep!

Chinută, zăpăcită… dau restart de mă sufoc,
Îl inchid, deschid, şi iarăşi… mai lipsea să facă “poc”!

Pân’ la urmă şi la urmă, am zis frate că renunţ
O să-l las aşa, iar mâine… mă trezesc de dimineaţă…

Dimineaţă plec în fugă, iau maşină, sau ce-o fi
Şi mă-n drept cu paşi mai repezi, spre un magazin IT.

Bun ajunsă, mă uit bine, să văd ce produse au
Şi zăresc un maus mai negru, argintiu pe mărgioară,

Cer să-l dea, dar nu prea vrea, vânzător nepriceput…
Zice că nu-i de vândut, că e nu ştiu cum şi unde…

El vorbeşte, cin’-l aude?
Dar într-un final îl iau, merg acasă şi-l probez.

Merge, şi mă minunez. Săgetuţa iar se mişcă,
Acum doar să nu se strice… altceva. Pa!

odă à la Fata din pom