Vreau să scriu, nu pot, încerc. Stau un pic, mă răscolesc. Îmi spun clar şi necesar că trebuie s-arunc un zar, să decid şi să emit gânduri libere în vid. Goală-i foaia dar şi eu, trebuie să-mi repet mereu, să gândesc şi să vorbesc, vise noi să răscolesc. Idealuri, carnavaluri, ambiţii şi prohibiţii, complicat şi răsturnat, oare am să-i dau de cap? Dintr-o vreme îmi doream să pictez în negru tot, simţeam doar că mă sufoc; gene grele, nopţi mai scurte, adunate, nu-s umplute. Dar acum e tot schimbat, parcă ştiu ce-am realizat, împlinit şi dovedit, că eu pot a fi soldat vremilor ce ne-au umbrit. Doar putere, optimism, zâmbet larg şi ochii mari, aşa este un soldat, devotat şi ne-nfricat. Bagă minte tu la cap, să fii doar un bun soldat, în armata ce-o alegi, şi pe care n-o renegi. Aste verse-n proză scriu, şi apoi eu nu mai ştiu…
Uite tu, c-am scris ceva, m-a dus bine mintea mea, pe cărări mai luminate, neumbrite şi vestite, unde vreau doar să revin, iar să plec, şi iar să vin.
Sunday, April 22, 2007
4 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
Take a break!
Mi-a fost cam greu sa inteleg ce ai scris tu acolo deoarece “versuri in proza”, cam greu pentru mintea mea.
In orice caz, un soldat trebuie sa se gandeasca la consecintele actiunilor sale, nu sa se supuna ordinelor orbeste
Comment by Jack-Money aka Costy :) — April 22, 2007 @ 3:42 pm
Desigur, nu trebuie să se supună ordinelor orbeşte, nici nu am spus asta. Un soldat, în ipostaza prezentată de mine (armata = conjucturile în care este pus de viaţă) are dreptul la libera alegere.
Comment by Cornelia — April 22, 2007 @ 3:48 pm
nici chiar asa ca o ia razna
BTW, ai vazut filmul “Hartia va fi albastra”
?
Comment by Jack-Money aka Costy :) — April 22, 2007 @ 3:49 pm
Nu l-am văzut. E interesant?
Comment by Cornelia — April 22, 2007 @ 3:50 pm