Sus în pom…

Vai, cât de frustraţi şi enervaţi eraţi voi, bărbaţii că nu aveţi şi voi ziua voastră ci doar femeile erau ridicate în slăvi şi aveau parte de un tratament ca de prinţesă de ziua lor, 8 martie! La cât tam-tam a făcut Bergenbier cu această campanie - advertising în floare - au pus pancarde gigantice cu Ziua Bărbatului, au lipit fluturaşi în tot oraşu’, (chiar şi pe geamurile şi uşile liceului meu văzusem câteva ), pe maşini, pe unde apucau, plus reclama făcută pe Internet (filmuleţe, sloganuri; campanii, care, adevărul e că au fost făcute aşa încât au reuşit să atragă destul de mulţi adepţi) Eh, acum aveţi şi voi ziua voastră, na, în care vă simţiţi şi voi importanţi mai mult decât în celelalte zile, aka 5 mai. Să nu vă aşteptaţi să vi se dea bere sau reviste dedicate gratis. Sper că sunteţi fericiţi în final.

P.S. Postul anterior a fost postul cu numărul 100 I’m so proud.
Şi cu ocazia asta mi-am schimbat şi tema blogului, pe asta o ador acum mai mult decât pe cealaltă. Iubesc verdele.

Simţim cu toţii pe pielea noastră toate schimbările climatice ce au loc pe zi ce trece, chiar şi în ţara noastră. Anul ăsta, iarna nici măcar nu am simţit-o, nu a nins deloc, iar primăvara nu a mai fost prea primăvară cu temperaturile astea mari şi neobişnuite. Pentru toate astea, noi suntem vinovaţi. Defapt, marile puteri industriale ce emană gaze poluante suficiente cât să distrugă stratul de ozon. Nu facem aici lecţie de protecţie a mediului, însă situaţia o ia razna destul de tare şi nu ştiu ce am mai putea să facem acum să îndreptăm puţin cursul rebel al climei. La un moment dat, planeta noastră se va distruge, iar locuitorii ei vor avea totuşi unde să migreze. Mulţumită minţilor deştepte, s-a descoperit o planetă ce poate fi locuită în condiţii asemănătoare cu cele de pe Pământ. Nu m-aş mira să existe chiar şi viaţă acolo, poate mai educată şi avansată decât noi… Ar fi interesant dacă ar mai apuca generaţia noastră un astfel de eveniment, deşi nu cred.