Sus în pom…

Nu-i aşa că-s drăguţe? Eu mă prăpădesc de râs de juma’ de oră pe aici uitându-mă cum fac văcuţele din mânuţe.

E o şosea cu 4 benzi, e o şosea în care nu am limită de viteză. Pot ajunge oriunde dacă o urmez, şi asta doar pentru că e drumul tuturor posibilităţilor. În general, e dreaptă, cu puţine curbe. Luminată noaptea şi însorită ziua. Cu un singur sens. Niciodată nu m-am gândit că ar putea exista şi drumul ăsta. Alternativa. Alternativa mereu există numai că trebuie să profit de ea la momentul potrivit. Alternativa e schimbarea.
Astăzi priveam în jurul meu, de parcă aş fi fost sedată. Mintea şi privirea îmi era în repaos. Mă simţeam ca o străină. Toţi erau atât de diferiţi, şi atât de ciudaţi… Unii ţipau, alţii alergau, alţii visau, alţii sufereau tăcuţi însă îmi zâmbeau de sub o mască ce vroia să pară fericită, alţii pur şi simplu erau pierduţi în spaţiu şi timp, priveau parcă dincolo de tot ce era în jurul lor. Eu nu. Eu îi priveam pe ei şi vedeam cât de fals e totul. Oamenii au o mască. Iar eu am realizat că pot vedea dincolo de ea. Dincolo de ea se ascunde tristeţea, dezamăgirea, nemulţumirea, ipocrizia, şi chiar şi minciuna. Şi încă mă simt o străină… nu pot avea încredere în nimeni, poate doar în mine. Poate. Sunt diferită. Mult prea diferită. Asta pentru că am luat în cosiderare alternativa. Puţini o fac. Şi totuşi… nu aş vrea să fiu ca ceilalţi. Ar fi mai rău…

You’re unique, just like everybody else…