respiră încă o dată, te rog!

sunt pe o plajă aurie
soarele mă orbeşte cu tupeu
întinderea de nisip pare infinită
micile fărâme de nisip sunt vii
sunt ca nişte fiinţe ce iubesc pur şi simplu
soarele şi lumina…
bag piciorul în apa limpede a mării
curios, mă înghite şi mă transportă
sub adâncuri…
acolo găsesc alte miliarde de fărâme de nisip
care de data asta sunt îndrăgostite de apă
sunt îndrăgostite de puritatea ei
se simt bine sub adâncuri, ocrotite de alge
mă întorc extenuată pe litoral
îmi închid ochii
şi îmi imaginez că sunt şi eu parte aurie
a amintirilor mării…