… te-ai pierde printre petele albe ale mătăsurilor roşii şi a visurilor naive încă desprinse ca dintr-un basm? Încă fragedă, încă sensibilă, totdeauna visătoare, totdeauna filozofând, într-o eternă căutare a idealului, a câmpului cu pământ fertil pentru a cultiva ideile respinse de restul…
Şi de ce oare tind să evadez? Şi de ce oare caut în largul irisului fiecărui om ce mă priveşte prietenie şi înţelegere? Pentru că sunt acel punct alb pe fila neagră sau acel punct alb pe acea filă roşie şi pentru că fila nu trebuie să aibă punctul alb, ci trebuie să fie roşie complet sau albă; e un fapt necesar, şi în concluzie sunt inutilă. Pentru că nu înţelegi ce spun. Şi adaug, pentru că te privesc de sus iar tu nu mă poţi vedea, oricine ai fi… Rămân încă, sus în pomul ale cărui flori niciodată nu se vor ofili… 
