stăm verticali încercăm să fim morali.
nu ne mişcăm, aproape nu respirăm,
nu ne atingem, ci vrem să ne convingem
că suntem totuşi reali dar nu şi banali.
şi suntem diferiţi cu mult deosebiţi.
visăm că nu dormim alunecăm şi plutim
toţi acei visători să coboare din nori,
să picteze culori, pe iarba dintre flori.
şi să nu renunţe la zbor…
No comments yet.
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
Cum îţi zice (neapărat)
Căsuţa poştală (neapărat)
Site-ul tău
Părerea ta: