Frankly, my dear, I don’t give a damn!

Dac’ n-ar exista iubirea, dorinţa, ambiţia şi credinţa, viaţa ar fi mult mai simplă.

Nu ne-am mai complica în relaţii doar noi, şi în schimb nu am primi nimic; nu ne-am mai dori să primim atât de la multe din partea celorlalţi şi astfel nu am mai ajunge să fim dezamăgiţi; nu ar mai exista concurenţă între oameni şi aşa poate s-ar eradica şi răutatea; dacă nu ar mai fi credinţa, probabil am fi mai duri şi nu ne-ar mai păsa atât de tare de cei din jur.

Şi totuşi, afirmând toate astea, nu ajută la nimic pentru că fără ele nu se poate. Sunt necesităţi. Necesităţi care ne fac umani, ne complică, ne transformă în fiinţe complexe - cu dorinţe, aşteptări, ambiţii, scopuri. Fără ele, ar fi simplu. N-am mai avea valoare, ca şi oameni şi probabil am rupe orice relaţie interumană. Ar fi mai bine sau mai rău? Ar fi un gol în noi. Gol! Pricepi?!

Sunt furioasă. Pauză.