supercalifragilisticexpialidocious…

dintre iubirile neuronilor mei răsar idei
senzaţii şi dorinţe necunoscute
imaginile unor locuri ce nu le-am mai văzut
le percep ca şi cum le-aş fi atins…
e o sezaţie stranie şi plăcută în acelaşi timp
acum de fiecare dată când mă plictisesc,
mă plictisesc de camera mea…
de pereţii albi, lumina slabă…
evadez, alerg, dispar, departe de oraş
pe alt continent, ajung cu un elicopter
ajung în oraşul cu lumini roşii noaptea
cu străzi strâmte, flori şi bănci pustii
cu o linişte înfricoşătoare la miezul nopţii
şi apoi urmată de sunete de muzică indie
venite parcă din surdină…
îmi citesc din caietul de notiţe paşii de dans,
îi urmez cu sârg, şi deodată simt cum mă fac
una cu muzica…