Iubirile adolescentine nu-şi au rostul, iar asta deoarece, în cele mai multe cazuri, nu oferă continuitate şi siguranţă. Iar nouă oamenilor, în general, dimpotrivă, ne place continuitatea şi siguranţa, nu-i aşa… ? 
Monday, June 25, 2007
10 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
Eu n-as generaliza asta
Comment by Auras — June 25, 2007 @ 6:50 pm
Mi-aş dori şi eu să nu pot generaliza asta (în cazul meu zic)
Comment by Cornelia — June 25, 2007 @ 9:31 pm
Isi au rostul in masura in care ne tin ocupati pana la maturitate. Si cu atat mai mult cu cat reusim sa invatam cate ceva din fiecare experienta avuta aneterior.
Comment by boyarul — June 25, 2007 @ 10:31 pm
De ce initial vorbesti de adolescenti si apoi de oameni?
Comment by c|neva — June 25, 2007 @ 11:27 pm
Păi adolescenţii nu sunt în primul rând oameni?
Comment by Cornelia — June 25, 2007 @ 11:30 pm
Nu. Is adolescenti.
Comment by c|neva — June 25, 2007 @ 11:39 pm
Ok, îţi dau dreptate. Poate că privesc eu altfel lucrurile. Defapt, sigur le privesc altfel şi poate nu le din perspectiva adolescentului.
Comment by Cornelia — June 25, 2007 @ 11:53 pm
Sa-nteleg ca nu iubesti, vei iubi pe nimeni? In schimbul sigurantei si a continuitatii?
Comment by c|neva — June 26, 2007 @ 12:05 am
Am iubit. Şi am luat-o prea în serios ceea ce nu e indicat acum. Şi regret.
Dar viaţa e plină de surprize şi îmi place să cred că vor veni şi vremuri mai bune.
Comment by Cornelia — June 26, 2007 @ 12:11 am
Sa nu regreti nimic, niciodata.
Comment by c|neva — June 26, 2007 @ 12:17 am