Sus în pom…

adoraţia supremă e suficientă
a spune că iubeşti e hiperbolic…
pasiunea intoxicantă e pură plăcere
a spune că urăşti e magistral…

***

citeşte şi crede-mi cuvintele,
mângâie cu gândul fiecare literă,
apoi mulează-te după ideea mea
şi vei lua forma imaginaţiei mele.

se semnează: o străină, către auditoriu.

Clipuleţul e genial şi Rowan Atkinson vorbeşte neobişnuit de mult. E o ipostază total diferită faţă de ceea cu ce ne-am obişnuit până acum.

Cristi Ciofu ne onorează cu o idee foarte frumoasă. Mai exact, prima întâlnire a bloggerilor gălăţeni (dintre care vor fi şi câţiva din Brăila), care, sunt destul de numeroşi (zic eu ).

Mai multe detalii pe blogul lui Cristi.

Şi eu cred acelaşi lucru. Uitându-mă mai mult pe la TV în ultimele zile, dintre multele reclame date din 5 in 5 minute, asta mi s-a părut de-a dreptul genială şi nu mă plictiseam să văd de mai multe ori.

Later Edit: Între timp, am dat şi peste varianta bună.

Cheers!

Atenţie! Post lung şi plictisitor!

Decor: acceleratul Braşov - Galaţi
Timpul: zilele noastre, într-o frumoasă după-amiază de iunie
Personajele: 6 călători pur nevinovaţi - o familie formată din tată, fiu şi soţie; subsemnata, mama subsemnatei şi o studentă braşoveancă

Pot spune că a fost o călătorie destul de comică, cu anumite scene ce au stârnit cu succes râsul „colegilor” de compartiment dar şi al meu.

Scena 1

Tatăl către soţie - ăştia de la C.F.R. şi acum au restricţie până la Făurei (e necesar de precizat că tatăl era puţin pilit, sau mai bine zis, luase la bord o cantitate mare de alcool ce îl determina să-şi piardă puţin raţiunea)
Soţia: bine măi, acum ce vrei eu să fac?
Tatăl către mama: ştiţi doamnă, eu sunt mecanic de locomotivă de 20 de ani, şi până acum nu am văzut aşa ceva. Să nu vă supăraţi pe mine că au restricţie şi mergem încet cu trenul, dar dacă eram eu acum la cârma trenului, nu mai era nicio restricţie. (între timp, pe mama o bufneşte râsul, din motive… evidente)
Tatăl către fiu: ce faci mă, iar dormi? (iar fiul se uită urât la el şi intoarce capul către culoar)

Văzând că nu este deloc băgat în seamă, capul familiei plimbăreţ începe să povestească tot felul de lucruri despre el, incluzând faptul că el s-a „măritat” în Brăila şi că atunci când era tânăr a cunoscut-o pe nevastă-sa din întâmplare - că atunci când conducea trenul nu se uita doar în faţă, se mai uita şi în părţi şi aşa a observat-o şi pe ea ) Eh, nu mai vorbesc de fluenţa limbajului său care era deplorabilă.

Scena 2

Şi aşa, tot povestind, se ajunge la subiectul „atunci când plec la muncă cu nopţile, e bine pentru nevastă-mea că mai scapă de mine”. La care, nevastă-sa zâmbeşte şi îl aprobă. Mama, îl aprobă şi ea, bufnind în râs. Şi îl întreaba:

- Păi dacă tot plecaţi atâtea nopţi de acasă nu e vă e teamă să o lăsaţi singură?

La care el…

- Păi nu, că o las în grija lu’ Smărăndescu!
Mama: - Smărăndescu?!
Mecanicu’: - Da, uite-l!
- Smărăndescule, iar dormi? Ţi-am zis parcă să ai grijă de mă-ta, nu să dormi! (către fiu)

Fiul aka Smărăndescu: Mda, bine… (timid că îl face tată-său de ruşine)

Well, şi după asta urmează alte multe replici pline de înţelepciune, după care, la un moment dat… studenta se ridică de pe locul ei şi se duce pe culoar să se uite pe geam. Acum, fiul, sau Smărăndescu o priveşte din un unghi mai puţin decent (dar asta nu contează) la care tată-său:

- Smărăndescule, ce faci? Parcă dormeai… N-ai voie să te uiţi că ai restricţie…. Sau ba nu, ai voie că am trecut de Făurei…

Smărăndescu s-a ruşinat de tot şi nu mai avea curaj să privească nicăieri.

În cele din urmă, vine şi staţie familiei care ne urează drum bun şi fără restricţii.

Regina Spektor - On the Radio
On The Radio

Add to My Profile | More Videos

Can you spell „VACANŢĂ”? V-A-C-A-N-Ţ-Ă!

Ce cuvânt frumos, mai ales acum, când realizez că am mai crescut cu un an, şi s-au mai umplut câteva rubrici cu note din carnetul de note. Nici nu-mi vine să cred că am terminat clasa a X-a, şi parcă ieri dădeam examenul de capacitate şi muream de emoţii până la aflarea rezultatelor. Şi nu-mi vine să cred că trec a 11-a după care mai e un an şi dau examen iar. Well, sper să trec cu bine şi de astea.

Azi am fost la clasica festivitate de premiere, am luat şi eu diplomă acolo şi am fost fericită că am reuşit să o obţin. Măcar atât să fac şi eu. Şi plus de asta, de la anu’ mi-a propus să iau medie şi mai mare pentru că, poate mă va ajuta la admiterea la facultate în cazul în care admiterea se va mai face pe bază de medii şi nu am de gând să intru la orice facultate.

Yep, şi parcă îmi pare puţin rău că s-a terminat şcoala, dar 3 luni la urma urmei nu e aşa de mult timp. O să am eu grijă să îmi umplu timpul frumos - pe lângă uitatul la Grey’s Anatomy şi The 400, care apropo, reîncepe de duminică mai văd eu ce fac.

Vacanţă plăcută tuturor ce au luat şi ei vacanţă!

V-am pupat!