Scriu aceste nefericite rânduri la o oră târzie din noapte, forţată de factorii exteriori ce-mi perturbă cursul normal al procesului propriu de odihnire a neuronilor care vor şi ei să se dezvolte ţipandu-mi enervant să fac şi eu ceva pentru asta. Desigur, ceea ce spun eu aici este total imposibil pentru că, dragii mei, iubiţii mei, în nopţile de astăzi nu se mai poate dormi. Deloc.

Drept pentru care sufăr de o insomnie acută care se pare că nu vrea şi nu vrea să se lase vindecată. Impostoarea ce nu mă lasă să trăiesc liniştită şi fericită e însăşi noaptea. Aparent liniştită, propice pentru somn, aduce cu ea personaje ce reuşesc cu succes să mă scoată din sărite până în ultimul moment.

Fiind prea linişte, trebuie, desigur, să se găsească la ora 1 şi jumătate, 2 noaptea, în „cartierul minunat” din minunatul oraş Galaţi vreun deştept care tocmai şi-a cumpărat o motoretă din talcioc (că şi-aşa e la modă) şi care face ture de recunoaştere a străzilor pe întuneric. Nuuu, şi nu e deloc zgomot. Bine, asta e una.

Dar cel mai tare îmi place când noaptea îmi aduce şi „paznici” care trebuie să-mi vegheze mie somnul. Mai exact spus, vecinii `ăi mai tineri care se pare că duc lipsă de neuroni, adicătelea, duc lipsă şi de odihna ce ar trebui să le fie necesară în prealabil. Adicătelea, ei au insomnii tot timpul şi dacă tot e mai răcoare acu’ pe timpul nopţii, ce-ar fi să stea la o mică „chetuială”, cu voce tare (fix în faţa blocului meu), că nu ar strica, ce naiba! Nuuu, şi nici ăştia nu fac zgomot. Deloc.

După ce îmi fac o mie şi unul de nervi, unul după altul şi după ce mă satur de privit tavanu-mi alb, imaginându-mi cu străduinţă că ar exista şi o lume mai bună (poate) şi după ce mă strămut pe toate părţile corpului încercând să găsesc o poziţie convenabilă de un posibil somn, nici aşa nu reuşesc pentru că nu se poate dom`le. E prea cald. Sunt 28 de grade Celsius frăţioare la 2 noaptea. Şi, iar rezultă că nu pot dormi. Dacă m-aş fi născut în bătrâna Africă unde temperaturile-s aşa tot timpul, poate că n-aş mai avea probleme.

Dar de vreme ce noaptea cu liniştea-i îmbietoare scoate în evidenţă şi mai tare activităţile nocturne ale celorlalţi membri ale speciei umane cu o preocupare mai slabă pentru propria-şi persoană, se pare că nici eu nu voi fi capabilă să fac acest lucru.

Sper că măcar voi dormiţi ca nişte îngeraşi ca să-mi puteţi citi dimineaţă aberaţiile cu atenţie.

V-am pupat.