Defapt, nu vroiam să spun nimic…

A plouat. Ieri, toată ziua. Sau aproape toată ziua. Nici nu mai contează. Tot ce contează e că pământul şi-a primit răsplata după atâtea zile de secetă. Azi-noapte a fost bine, răcoare, iar dimineaţă a fost perfect. O dimineaţă de-aia în care te trezeşti perfect odihnit; fără amintiri din vise ciudate ce le-ai avut de-a lungul nopţii care să te ţină zbuciumat pentru restul zilei; o dimineaţă în care primul lucru pe care-l vezi e lumina aia năucitor de blândă, care nu poate decât să te facă să zâmbeşti şi să te bucuri că trăieşti iar singurul lucru pe care ai vrea să-l faci ar fi să rămâi întins în pat cu ore, cu ochii închişi, simţind totuşi Soarele că te atinge. Restul… sunt detalii.

Şi Soarele bate încontinuu de atunci până acum, iar tot ce-aş vrea ar fi parcă să mai dorm…