şi a face aceste schimbări poate, sau mai bine zis, este sigur benefic. Ştiţi că sunt momente în care te saturi pur şi simplu de tot ce te înconjoară şi simţi că vrei să pleci, dar nu poţi să pleci pentru că lumea reală nu-ţi permite asta. E iluzia aia a desprinderii faţă de tine însuţi. M-am lovit de multe ori de ea. Unii l-ar numi emo-ism, dar… nu prea e aşa.
Uneori vrei să fii mai visător, şi vrei să nu-ţi mai pese de ceilalţi, dar realitatea te limitează fără milă. Şi totuşi, sunt lucruri mici (cel care-a zis că lucrurile mici sunt cele care fac deliciul vieţii mare dreptate-a avut) care le putem modifica, să ne fie mai bine, să ne schimbe un pic parcursul ăsta monoton. Doar că trebuie să ai idei, timp şi ambiţie şi să vrei să schimbi ceva cu tine.
Făcând o mică paranteză, mi se pare foarte interesant că specia umană este atât de adaptabilă la orice (sau aproape orice) situaţie/ mediu. Vă daţi seama cât de complexi suntem, şi totul e abia la început pentru că oamenii încă nu şi-au descoperit limitele. Sau este posibil să nu existe limite în gândirea şi acţiunile noastre. Dar aici este altă poveste. Musai trebuie studiat mai mult aspectul ăsta.
În orice caz, am deviat de la subiectul iniţial, mi scuzi…
Revenind… Da, orice lucru mărunt schimbat de la locul său şi repoziţionat/ modificat/ etc. Poţi muta mobila prin casă, îţi poţi schimba soneria de la telefon, îţi poţi schimba wallpaper-ul, playlist-ul din player (muzica), fontul cu care scrii de obicei, genul de haine, parfumul, tunsoarea, locurile prin care mergi, felul tău de a fi, cantitatea de zâmbete afişate, numărul de îmbrăţişări date, iar lista poate continua cu succes.
E mai bine acum? 
