Acum câţiva ani bunişori, când nu aveam Internet şi nici nu prea aveam cu ce să mă ocup în loc de învăţat & stuff, aveam TV-ul - care mă ajuta să-mi umplu tot timpul. E, şi la ai mei cei 12-13-14 anişori, îmi plăcea… defapt mint, adoram să urmăresc toate emisiunile legate de politică/ dezbateri/ şi tot ce ar avea legătură cu măreaţa conducere a statului. Îmi plăcea tot ce văd pentru că exista un anumit fair-play (sau aşa mi se părea mie la vremea aia) şi toţi politicienii ăia la vremea lor se ba se certau, se contraziceau, etc. Dar cu talent. Când se desfăşurau alegerile… nu mai zic. Eram prima la TV. Pierdeam nopţile urmărind rezultatele, apoi reacţiile câştigătorilor, ale „învinşilor”, a simpatizanţilor de fiecare parte… Reuşisem să-mi fac o idee despre ce ar simboliza politica. Mă rog, credeam eu că a avea o astfel de „meserie” - a fi politician - e ceva extraordinar şi deja mă imaginam pe mine în Parlament luând decizii importante pentru populaţie. Era frumos.

Dar, la un moment dat, parcă începea totul să prindă o allură întunecată. Alegerile şi disputele dintre politicieni şi partidele politice nu mai aveau acelaşi farmec. Începuseră toţi să facă măgării din ce în ce mai mari, promisiunile lor din campaniile electorale deveniseră nişte chestii banale - totul pentru mine era… în decădere. Începusem să privesc cu alţi ochi totul. Şi, acum realizez - defapt am realizat de mai mult timp - că politica nu e bună. Cel puţin la noi. Şi sincer, mă enervează foarte tare că multe chestii nu se pot face/ realiza „la noi”. Mereu „la noi” nimic nu se face. Că… suntem noi mai proşti iar alţii ştiu a fura/ minţi. Iar asta, judecând după mintea mea de copil de 17 ani, cred că s-ar putea datora sistemului comunist (acum o să spuneţi că… vai, ce ştii tu despre el dacă te-ai născut exact după!?) iar explicaţia este foarte simplă: din moment ce la vremea aia o grămadă de lucruri erau limitate şi deodată românii au luat cunoştinţă cu dulcea libertate, au profitat de ea în cele mai perfide feluri, ca nişte animale înfometate (de putere şi bani, bineînţeles). Că doar de asta duceau lipsă. Asta cred eu.

Şi mai cred că tot ce se întâmplă acum în domeniul politicii e de-a dreptul ruşinos. Penibil. Cu bileţele dintre preşedinte şi mai ştiu eu cine, cu telefoane secrete, cu alte nebuneli şi chiţăieli care, sunt inutile şi atrag atenţia aiurea mass-mediei şi a populaţiei în loc să fie ocupaţi cu rezolvarea sau ameliorarea problemelor reale ale ţării. Dar nu-i nimic, nu se supără nimeni şi nimeni nu ţipă (chiar dacă s-ar putea) - tuturor le convine să stea cu mâinile în sân, să câştige bănuţu’ gros la buzunar pe baza noastră (vorbesc de primarii/ consilierii/ rudele lor). Că totul e pă pile, pă relaţii, în ziua de azi.

Apoi, ce nu mi-a mai plăcut a fost că domnu’ Năstase şi-a făcut blog. Ca să… ca să ce? Chipurile să „comunice” sau să aibă o legătură directă cu alegătorii/ cetăţenii minunatei ţări. Vrăjeală. Mulţi cititori au pus întrebări, au făcut sugestii. Am văzut că a mai şi răspuns, dar… cu răspunsurile a rămas. Apropo, pe cine interesează că domnu’ Năstase a fost şi s-a plimbat în nuş’ce ţări cu familia?

Mi-ar plăcea să existe şi la noi oameni oneşti, cu mintea clară, care să conducă frumos ţara, să nu existe certuri, promisiuni făcute în zadar, conflicte, bileţele, şuviţe, chiţ-chiţe, etc. Mi-ar plăcea ca toată lumea să muncească, să primească remuneraţie pe merit, să poată trăi decent, să nu se mai fure, să nu ne mai fure alţii pe noi (străinii). Mai bine spus, să se creeze un astfel de sistem în care să se facă un fel de „civilizare în masă”, o educare a cetăţenilor, o implantare în mintea populaţiei a ideii că pentru a supravieţui şi pentru a evolua ca şi persoană trebuie să munceşti şi să nu întinzi mâna. Că… nu e frumos. Din păcate, nu ştiu cât de curând o să existe şi la noi un astfel de sistem, când o să ajungem la un grad de civilizare mai ridicat iar din cauza asta, fiind conştientă de ceea ce se întâmplă şi conştientă de viitorul meu aici, mi-aş dori din totul sufletul să plec în altă parte unde caracteristicele de mai sus se regăsesc - chiar dacă nu în totalitate… probabil ar fi mai bine. Aşa gândesc eu acum. E bine, e rău… eu scriu ce văd. Poate peste câţiva ani am să-mi mai schimb mentalitatea. Să vedem.

Dacă îmi mai vine ceva în minte legat de asta, o să revin.

Cheers!