● De când mă ştiu, şi de când ascult muzică, nu am avut niciodată vreo formaţie preferată sau cântăreţ preferat, cum era cu mulţi ani în urmă (că au trecut câţiva anişori). Sau, dacă am avut era ceva temporar. Defapt, nici nu ştiu cât de bine apreciam muzica la adevărata ei valoare, sau cel puţin habar nu aveam de adevăratele ei meniri. Timpul a trecut şi uşor-uşor am făcut o mică tranziţie de la muzica pe care o asculta toată lumea la MTV, VH1, Atomic (pe vremuri, demult rău), şi cred că doar astea erau, la muzica mai puţin comercială.

● Tranziţia asta nu s-a făcut aşa din senin, pentru că Internetul şi-a spus şi el cuvântul aici şi mi-a deschis alte orizonturi în ceea ce priveşte diversitatea muzicală faţă de ceea ce era la TV - adică muzica aceea comercială pe care acum în mare parte o urăsc din tot sufletul sau care îmi răneşte destul de tare aparatul auditiv. Acum să nu vă aud că-s sclifosită sau mofturoasă, însă muzica asta nu-mi oferă mare lucru, decât şansă de a fi „la modă” sau în pas cu lumea care ascultă aceleaşi melodii de 30 de ori şi pe care şi-o pun pe telefon ca sonerie.

● Mă rog, ca să continui povestirea, ajunsesem la faza în care mi-am pus Internet. A fost o foarte mare schimbare. Una la mână că am învăţat să-l exploatez, să caut, să citesc, etc. iar a doua la mână, am descoperit şi m-a ajutat să-mi măresc gama de hobby-uri. Sunt 2 ani de când am avut prima oară http:// în browser-ul de acasă. Acum nici nu ştiu ce m-aş face fără Internet, am devenit o mică dependentă. (Am deviat)

● După ce mi-am pus Internet, am descoperit prima oară muzica house. Înainte de asta house-ul mi se părea doar un zgomot continuu enervant. Nu-mi comunica absolut nimic. Eh, după asta am descoperit eu defapt că era chiar mişto şi stând să ascult mai atentă unele melodii sunau bestial. După house a urmat trance-ul. Combinaţia de beat şi versuri era genială, şi este în continuare. Rock-ul venea din urmă. Gen de muzică pe care îl uram. Aveam nişte idei foarte tâmpite legate de cei care ascultau rock (de-ăla nebun) dar unii prieteni mi-au arătat că există şi altul mai soft, care am descoperit că i se potriveşte personalităţii mele.

● Cu timpul am încercat să ascult şi să fac comparaţii, să văd cum merg lucrurile. Toate genurile astea de muzică îmi plac foarte tare, e muzica ce-mi comunică ceva şi care se lipeşte de sufletul tău „when you’re feeling blue”. La un moment dat, după ce am apucat să-mi fac şi blog, să scriu, am descoperit cu ajutorul lui poupee_rousse altfel de muzică. Deloc comercială, care mi s-a lipit mai ceva ca un magnet.

● Muzică ce are cel mai mare efect asupra mea. O să sună ciudat, dar e ca un drog. O să dau şi exemplul care mi-e cel mai drag: Pink Martini. Dacă stai şi asculţi cu atenţie toate instrumentele şi linia melodică, apoi vocea, apoi şi versurile, te transpune într-o stare ori foarte visătoare, ori… liniştită, depinde de persoană (cred). E foarte obsedantă muzica lor. Sunt zile în care îi ascult încontinuu, doar să mă simt bine. Şi dacă nu-s într-o stare prea bună şi nu am cu cine să vorbesc, aşa îmi schimb starea şi mă umplu de gânduri pozitive. Cred că sună hilar.

● Acum vin şi ei în România, sunt curioasă cât de multe persoane vor fi la concert. Mi-ar plăcea să merg şi eu, dar… probabil nu-s obişnuită cu live-urile şi nici nu prea am cum să plec în Capitală. Dar nu-i nimic, mă pot bucura de muzica lor şi de acasă, nu mă deranjează. Aşadar, în urma tuturor celor scrise, recomand cu cea mai mare căldură să ascultaţi Pink Martini, iar cei cu posibilităţi de plecat la concert, nu cred că aţi regreta dacă aţi face-o!

Cheers!