Titlul suna rupt din cartea de istorie…
Revenind…
Citind pe net diverse, am dat peste articolaşul ăsta.
15% dintre elevii români ar putea dezvolta talente deosebite şi ar putea să facă performanţă. Dintre ei, doar 2% şi reuşesc. Şi asta deoarece sistemul de învăţământ nu pune accent pe aptitudini şi pasiuni individuale, ci pe un sistem de memorare, care nu ţine cont de nevoile societăţii.
Foarte corect. La ce să învăţ matematică dacă nu îmi place? Poate mi-ar plăcea astronomia… dar nu am de unde să ştiu asta. 
Şi într-un final şi fraza care mi-a atras atenţia cel mai tare:
Ministerul Educaţiei lucrează în prezent la refacerea şi adaptarea programelor de studiu.
Oau! Nu-mi vine să cred. De fapt, ce bine ar fi dacă ar fi adevărat. Vreau să-i văd cum lucrează, cum transpiră gândind fiecare părticică ce ţine de învăţământul asta. Bine ar fi dacă ar reface sistemul de examinare de la sfârşitul clasei a XII-a şi să regândească programele astea şcolare.
O chestie am auzit de la o profă de anul ăsta: că liceul se face pentru a se forma o cultură generală. Parţial adevărat. Iar asta pentru că noi la sfârşitul liceului vom rămâne cu fărâme de amintiri din fiecare materie (ceea ce e bine, suntem mai deştepţi ca americanii, ce naiba), dar la cum se învaţă la noi (adică se impune memorarea la majoritatea obiectelor) nu aduce nimic bun. Învăţarea logică e sfântă. Informaţia aia rămâne în minte şi de acolo nu ţi-o scoate nimeni. În fine, ideea e că… trebuie să se facă o schimbare!
Şi da, în funcţie de cum evoluează lucrurile în ceea priveşte învăţământul, aşa o să evolueze şi viitorul nostru, al elevilor. Dacă ceva lipseşte Ministerelor, în special cel al Educaţiei, e organizarea.
Trist. Trist. Trist.
