Răsfoind cartea de limba şi literatura română, ca orice elev silitor, dau de nişte texte care mi s-au părut puţin bizare pentru locul pe care îl ocupau în manual. Poza de mai jos spune totul, şi ca să fac o mică adăugire, pot să spun că acel text era dat drept exemplu ca şi limbaj folosit în scopuri persuasive. Şi mă întreb, care deştept a scris exemplul ăla, pe când se puteau da alte sute de exemple, mai… altfel decât ăsta. 
Nu că nu ar folosi lumea DC++ sau oDC… dar din câte ştiu eu nu-s aşa de legale. A, şi să nu uităm de „Scutiri şi parafe… ” 
