Sus în pom…

Cuvintele nu au rău de înălţime.

Friday, October 19, 2007

România peste 50 de ani

Prinzând din fugă ultimele statistici de la ştiri legate de dezvoltarea economică şi socială a României, am încercat să fac un exerciţiu de imaginaţie luând în considerare condiţiile actuale de dezvoltare din majoritatea punctelor de vedere. România este o ţară care a făcut progrese enorme, în aproximativ 40 de ani, jumătate din ei fiind mai… duri să zicem. Progrese (în bine şi rău) în ceea ce priveşte dezvoltarea industrială, construirea atâtor clădiri ce acum poartă marca regimului totalitar plus influenţa magnifică asupra populaţiei, acel management centralizat al mass-mediei şi implicit şi a conceptului locuitorului asupra vieţii, în general. Sper să nu mă înşel. Cel puţin istoria asta ne-a învăţat.

Ei bine, dacă stăm să ne gândim cum va fi peste 50 de ani, şi cât de mult va ajunge din urmă ţărişoara asta pe celelalte mai civilizate, cred eu că 50 de ani ar fi mai mult decât suficienţi. Iar asta, deoarece valul generaţiei care a trăit în regimul comunist ar mai trece, generaţia tânără fiind înfruptată cu alte concepte, putând fi capabile să readucă per-total ţara într-o stabilitate, într-o new era. Just my opinion. Iar acum, ca să devenim puţin visători, peste 50 de ani, adică atunci când eu voi fi o bătrânică simpatică (bănuiesc), mă gândeam cum ar fi ca acest spaţiu, cu detalii diferenţiate faţă de cele actuale. Adică schimbări, schimbări uşor resimţite de populaţie. Multe dintre ele se aplică şi la nivel internaţional. Oricum, here it goes:

● să se ajungă să dispară toate blocurile astea tip nord-coreene, cu apartamente îngrămădite, în care spaţiul lipseşte cu desăvârşire;
● să dispară acea corupţie, înşelătorie şi restul lucrurilor care zdruncină acest sistem judecătoresc;
● să existe cartiere, chiar oraşe în care să fie construite doar căsuţe;
● să nu mai existe maşini (ca cele româneşti) cu emisii uriaşe de gaze poluante;
● lumea să aibă oportunitatea unei educaţii alese, în ton cu aptitudinile fiecăruia;
● toată populaţia să fie la curent cu noile tehnologii & informaţiile;
● conducerea statului să fie formată din oameni responsabili, nu de fake-puppets, ca acum;
● împădurirea şi poluarea să nu mai fie o problemă (dar asta se aplică la nivel internaţional, doar că noi stăm şi mai prost decât alţii)
● românii să nu mai părăsească ţara (asta sigur va fi dacă piaţa muncii le va permite găsirea unui loc de muncă), în caz contrar, ar rămâne ţara pustie;
● să nu ne mai fie teamă că putem fi răniţi, furaţi, atacaţi, de oameni (paradoxal, fiinţe dotate cu raţiune)
● din România să facă parte şi prezenta Republica Moldova (vreţi motive de ce, întrebaţi-mă!)
● să fie ordine, disciplină, pe stradă, pe şosele, în instituţiile publice, fără haos
● dacă mai găsesc, să fiţi siguri că o completez!

P.S. Condiţionalul-optativ bântuie.

posted by Cornelia at 9:02 pm  

Friday, October 19, 2007

Ceilalţi.

Tocmai ieşind din croitorie (trebuia să iau ceva de acolo), apuc să le aud pe croitorese spunând:

- Ia uite-o şi pe asta, ce moacă de intelectuală are…
(adică eu, că alta nu era prin zonă)

În maxi-taxi, urcă o tipa la vreo ~45 ani, iar şoferul spune:

- Domnişoară, închideţi bine uşa… la care tipa a rămas puţin blocată că deh, nu prea avea faţă de domnişoară.

În maxi-taxi, langă mine, se aşează un tip care abia îşi ţinea ochii deschişi şi care după 5 minute a adormit (pe mine mă bufnea râsul, m-am abţinut), urmând să fie trezit de o frână mai bruscă. Săracu’.

Dacă eşti mai atent la tot ce se întâmplă în jurul tău, poţi observa mai multe lucruri decât de obicei.

posted by Cornelia at 3:51 pm  

Powered by WordPress

web stats