Sus în pom…

… sau… sărbătorile la noi.

Febra începe abia acum. Şi dacă tu crezi că te simţi bine şi nu ai prins niciun virus, poate chiar nu ai febra, dar de febra sărbătorilor nimeni nu scapă.

Simţi cu scade temperatura din termometru, cresc numărul reclamelor la televizor pline de Moş Crăciuni, televiziuni care îşi schimbă look-ul într-unul de sărbătoare şi nu în ultimul rând reclamele speciale de Crăciun cu pensii private. Nu m-aş mira să văd o reclamă cu Moşu’ îmbrăcat în roşu făcându-şi pensie privată (sper că n-am dat idei nimănui).

Apoi simţi cum te loveşte din plin spamul din poştă (nu e-mail) cu tot felul de oferte de la hypermarketuri în care preţurile cică au luat-o razna şi s-au micşorat subit! Nu mai vorbesc de aglomeraţia ce o preconizez în marile magazine, toţi alergând după cele mai tari super-oferte, glolindu-şi portofelele, cumpărând tot ce se poate, în spiritul săbătorilor.

După asta, străzile încep să se umple cu luminiţe, magazinele îşi pun în geamuri steluţe strălucitoare şi beculeţe multicolore şi până şi cerşetorii se îmbracă în Moş Crăciun, doar doar să îmbuneze trecătorii şi să facă şi ei un ban.

În perioada asta a anului totul se metamorfozează, totul capătă un alt miros, mai deranjant sau mai plăcut, iar ninsoarea se lasă aşteptată.

La Galaţi, sărbătorile încep cu 30 noiembrie, că e ziua oraşului, se continuă cu 1 decembrie, 25, 26, 27, şi totul se termină până după 1-2 ianuarie.

Btw, vouă ce vreţi să v-aducă Moşu’?

…pe blog.

Be back later.

Lumea caută pe Google:

● modelul meu in viata - completaţi voi…
● fata din pom - eu sunt aia
● istoria romaniei peste 50 de ani - din câte ştiam eu, istoria studiază trecutul unei ţări/ civilizaţii
● nu imi place economia - nici eu nu mă dau în vânt după ea
● “cand se scrie cu “i din a” - cu „â” se scrie în interiorul cuvântului, iar cu „î” se scrie mereu la sfârşitul sau la începutul unui cuvânt
● hai sa mai scriu si eu - te opreşte cineva?
● ce sa fac sa nu ma mai inrosesc la fata - întrebarea asta mi-o pun şi eu
● gand absurd - da, exact!
● statusuri de nervi - nu-mi permit să dau exemple
● economia romaniei peste 30 de ani - să sperăm că va fi una mai riguroasă
● romania peste 10 ani - nu cred că există cineva în Internetul ăsta care ştie cum va fi peste 10 ani exact, deci nu mai căuta degeaba
● trista regasire - doar la… „Surprize, surprize!” cu Andreea Marin
● copacul lamai - n-am eu lămâi, încearcă la Lemon

Elodia. Ce nume predestinat. Uite cum ajunge ea titlu de posturi pe bloguri, pe prima pagină a ziarelor, în topul audienţelor… Ce mai, vedetă fără voie.

Parcă văd că peste câţiva anişori copilaşii care vor face la şcoală „Competenţă în mass-media” (materie pe care eu am făcut-o într-a 9-a) vor găsi pomenită în paginile manualului şi povestea SENZAŢIONALĂ a Elodiei.

S-au făcut miştouri, jocuri, bancuri probabil, urmează telenovele, un film biografic şi nu în ultimul rând probabil un roman (best-seller) scris de Dan Diaconescu şi nenea ăla care se joacă de-a detectivu’ lu’ peşte pe sticlă.

Acum, vreau să ştiu, oare altceva mai important nu se găseşte de mediatizat decât asta?!

Pffffff, să mai citez… ?

Trăim în România, iar asta ne ocupă tot timpul.

Sadly.

Cum mă cam plictisisem de muzica mea, de ceva zile ascult în mare parte radio Clandestino. Mi se pare foarte mişto pentru că au muzică bună (nu, nu de-aia care se dă peste tot la radiourile din RO şi de care mă plictisesc de ea doar auzind-o în fiecare zi în maxi-taxi) şi chiar şi ştiri.

Îmi place şi-l recomand.

O viaţa în roz nu se poate cumpăra,
Însă o replică a ei ne-o putem picta singuri oricând…

Rolling Stones - Start me up

Mr Hudson & The Library - Too late too late

Btw, a început sezonul tezelor.