ceilalţi par perfecţi
cu fiecare gest şi vorbă
aruncată în mine.
într-o lume etanşă
toţi par perfecţi.
mă îmbrâncesc cu pretexte,
şi mă lovesc cu slove -
şi doare…
să imit perfecţiunea lor
sau să-mi creez eu una?
Cuvintele nu au rău de înălţime.
ceilalţi par perfecţi
cu fiecare gest şi vorbă
aruncată în mine.
într-o lume etanşă
toţi par perfecţi.
mă îmbrâncesc cu pretexte,
şi mă lovesc cu slove -
şi doare…
să imit perfecţiunea lor
sau să-mi creez eu una?
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
Powered by WordPress
Nu trebuie să pari perfectă celorlalţi, ci trebuie să fi perfectă ţie însuţi…
Comment by alexandrog — November 9, 2007 @ 12:23 am
hai ma coca
Comment by zilfia — November 9, 2007 @ 8:17 am
Unde?
Comment by Cornelia — November 9, 2007 @ 8:21 am
@alexandrog oricum nu vreau şi nu pot să par perfectă pentru restul, numai eu ştiu cum sunt de fapt…
Comment by Cornelia — November 9, 2007 @ 3:27 pm
Avem aceleasi dileme. Cand afli raspunsul, sa-mi zici si mie.
Comment by Ioana — November 9, 2007 @ 10:00 pm