Azi, văzând ce frumos a nins (ca-n poveşti) chiar dacă şi numai pentru câteva minute, mi-am adus aminte de zăpezile din trecut. „Zăpezile din trecut”… vorbesc de parcă ar fi acum două secole. Dar, cam aşa e, îmi aduc aminte de ultima zăpadă de-ţi ajungea mai sus de genunchi când eram eu prin clasa a V - VI-a cred, şi era tare frumos atunci.
Ne adunam toţi copiii din bloc şi ne făceam cazemate, oameni de zăpadă şi ne bulgăream (şi chiar de nu prea adoram eu să primesc bulgări nu pot să fac decât să-mi aduc aminte cu plăcere). Frigul nu-l mai simţeam şi nici timpul cum trece. Eram copii, în adevăratul sens al cuvântului.
Azi, a nins. Eram la şcoală şi toţi colegii când au văzut primii fulgi au sărit la geam reacţionând exploziv/ bucuroşi. Tot copii am rămas…
