|
Scris @ 12.13.07 by Cornelia @ 5:33 pm
Azi, văzând ce frumos a nins (ca-n poveşti) chiar dacă şi numai pentru câteva minute, mi-am adus aminte de zăpezile din trecut. „Zăpezile din trecut”… vorbesc de parcă ar fi acum două secole. Dar, cam aşa e, îmi aduc aminte de ultima zăpadă de-ţi ajungea mai sus de genunchi când eram eu prin clasa a V - VI-a cred, şi era tare frumos atunci. Ne adunam toţi copiii din bloc şi ne făceam cazemate, oameni de zăpadă şi ne bulgăream (şi chiar de nu prea adoram eu să primesc bulgări nu pot să fac decât să-mi aduc aminte cu plăcere). Frigul nu-l mai simţeam şi nici timpul cum trece. Eram copii, în adevăratul sens al cuvântului. Azi, a nins. Eram la şcoală şi toţi colegii când au văzut primii fulgi au sărit la geam reacţionând exploziv/ bucuroşi. Tot copii am rămas… Tags: Aberaţii Comentarii:
|
Şi eu mă bucur când văd fulgi de zăpadă, dar nicio şansă să stea măcar o oră. Se face mocirlă…
Comment by Monica — December 13, 2007 @ 5:53 pm
Cică ziceau cei de la Meteo că de Crăciun vom avea zăpadă.
Îmi doresc să aibă dreptate.
Comment by Cornelia — December 13, 2007 @ 6:00 pm
Copilărie, dulce copilărie… Frumoase vremuri, deşi eu mă feream ca ăla de tămâie sa nu cad pe gheaţă
…
.
Sunt de accord cu Monica, e aşa de “bine” să te bucuri de câteva momente de ninsoare, apoi de mocirlă
Comment by danaemy — December 13, 2007 @ 6:03 pm
Ninge şi la mine
Comment by alexandrog — December 13, 2007 @ 7:21 pm
Monica, de cele mai multe ori merita
Pesimistul vede jumatatea goala a paharului, optimistul tine sticla langa el.
Comment by Mircea — December 14, 2007 @ 11:51 am