Acum ceva timp am văzut „Across the Universe”, filmul, care de altfel e drăguţ, pentru mai multe detalii vedeţi pe IMDB.
Filmul ca filmul, dar OST-ul… e cum să spun eu… amazing!
Sunt câteva melodii extrem extrem de frumoase la care am căzut de acord cu încă cineva (deci nu sunt numai eu aia înnebunită) că sunt unele din cele mai bune melodii de când ne ştim noi în viaţă (mă rog, cele mai bune din genul lor).
Am să pun mai jos două dintre ele, alea care mi se duc cel mai bine la suflet. Una e cântată de Jim Sturgess care la rândul lui şi joacă în filmul menţionat mai sus. Jim ăsta are o voce frumoasă rău, şi un accent britanic la fel de „rău”. A doua melodie este interpretată de Joe Anderson. Şi el la fel, a jucat în film.
Ah, şi uitasem să precizez… melodiile sunt cover-uri după melodiile celor de la Beatles. Versurile… super. Dar, după mine, sunt mai frumoase variantele astea decât cele originale.
Frecvent, îmi doresc să existe o versiune paralelă a lumii mele în care să pot spune, simţi şi face tot ce vreau, fără a-mi fi teamă de eventualele repercusiuni.
De când am văzut Juno am spus că Ellen Page joacă bine, dar după ce am văzut filmul ăsta… părerea mea despre ea s-a îmbunătăţit. Efectiv, în film este vorba despre povestea unui pedofil ce ajunge să „agaţe” o copilă de doar 14 de pe internet, copilă care, între noi fie vorba, nu şi-a ales-o deloc bine, deoarece în cazul ăsta ea îl suspecta pe acesta că făcea lucruri necurate astfel, plănuind să îl facă puţin să regrete pentru faptele rele.
Filmul are un substrat psihologic incredibil, iar Ellen Page joacă strălucit pentru vârsta ei. E adevărat că filmul e mai vechiuţ, dar merită văzut. Recomand cu toată încrederea. Nota: 9.5/10.
Martian Child
Film ce la început mi s-a părut puţin lipsit de „vlagă”, s-a dovedit pe parcurs a fi unul absolut delicios şi deosebit. E prezentată povestea unui copilaş mai ciudat dar adorabil în acelaşi timp care nu prea accepta să îşi petreacă timpul în jurul copiilor de vârsta lui şi în general al oamenlor, ci… într-o cutie. Într-un final, acesta a fost adoptat de un tip ce rămăsese văduv şi ce avea să încerce să-l aducă la propriu cu picioarele „pe Pământ”.
Dau o notă de 9/10.
Sleuth
E o combinaţie pot să spun aproape strălucită între Jude Law şi Michael Cane. Ce mi-a plăcut a fost faptul că tot filmul s-a bazat pe un schimb continuu de replici, cu o tentă mai mult sau mai puţin psihologică ce inevitabil te face să fii atent la film în totalitate, la un moment dat având ocazia să îl văd şi pe Jude Law într-o cu totul altă ipostură, jucând dublu rol.
Poate la început e puţin confuz filmul, dar, încet se intră în atmosfera filmului şi devine din ce în ce mai interesant. Nota pentru el e de 8/10.