Trebuie să urăşti în politică, în artă şi în orice altceva tot ce nu este autentic, profund şi necesar. N-ai timp de pierdut cu tâmpenii lipsite de importanţă. Trebuie să trăieşti cu seriozitate. Nu te duci la filme proaste chiar dacă te atrag, nu citeşti ziare de duzină, nu asculţi emisiuni stupide la radio sau televiziune, nu-ţi iroseşti timpul pălăvrăgind despre lucruri neînsemnate. Îţi foloseşti viaţa.
Citat din John Fowles - „Colecţionarul”
Unul din lucrurile pe care ar trebui poate să le ştim cu toţii… să nu ne irosim viaţa făcând lucruri ce nu ne plac sub pretextul unui compromis. Niciodată. Niciodată. Niciodată.
Când am citit partea asta mi-a rămas bine întimpărită în minte şi am rămas şi puţin surpinsă de faptul că mai există oameni care gândesc asemănător mie în privinţa asta. E o senzaţie plăcută, foarte plăcută.
Deşi mentalităţile oamenilor diferă, şi fiecare îşi trăieşte viaţa după cum îi dictează inima, mintea sau cei din jurul lor, ar fi ideal să fiecare dintre noi să reflecteze puţin şi la faptul că viaţa în sine trebuie gustată din plin pentru a simţi plăcerile ei, fără ca noi să ne sacrificăm degeaba pentru toţi oamenii lipsiţi de importanţă sau lucrurile insignifiante. Iar lucrul ăsta să îl facem fără excepţii.
Am făcut comentariul strict la citatul de mai sus. Cartea transmite un mesaj mai complex însă. După ce termin de citit totul (mai am puţin), poate îi fac şi o mică descriere. 
