Sus în pom…

Teenage Kicks e un sitcom britanic descoperit abia ieri de subsemnata; un sitcom care de altfel mi s-a părut chiar drăguţ - de la atmosfera british întreţinută de decor şi stilul de viaţă a personajelor, până la glumele la fel de britanice!

În mare, este vorba despre tatăl, Vernon (fost component al unei trupe punk-rock), care este obligat să se mute în apartamentul copiilor săi studenţi (3 la număr) datorită faptului că divorţase şi nu mai avea unde să locuiască. Desigur, ai săi copii nu prea sunt încântaţi de idee, dar nu au încotro. Acesta, pe parcurs, va dori să-şi „refacă” viaţa, însă… într-un mod mai inedit.

Aş putea să spun că de la prima vedere pare un serial simpăticuţ şi merită încercat de amatorii de gen.

Ţin să precizez că un episod are doar 20 de minute.

E un sentiment foarte aiurea atunci când spui „mulţumesc” şi nu ţi se răspunde la loc sau când saluţi pe cineva cunoscut şi nu îţi răspunde sau te tratează cu o privire plină de indiferenţă, ca şi cum le-ai spune nu-ştiu-ce.

E adevărat că nu este obligatoriu să saluţi pe cineva cunoscut (faci asta doar să îi arăţi că ai ceva cu el/nu vrei să discuţi cu respectivu/ respectiva - aici ţine de factori pur personali) dar de cele mai multe ori e frumos şi politicos să o faci.

Şi se mai spune că tinerii sunt lipsiţi de respect…

Leapşa vine cu viteză de la Alice.

Să începem…

3 filme care mi-au plăcut:

- Jeux d’enfants
- 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile
- Stardust

3 mâncăruri preferate:

- salată de ton cu porumb
- junk food-ul de la McDonald’s & Co
- salată boeuf

3 cărţi preferate:

- Cineva cu care să fugi de acasă - David Grossman
- Maitreyi - Mircea Eliade
- Colecţionarul - J. Fowles

3 locuri în care mi-ar placea să fiu in momentul ăsta:

- Londra!
- Lepşa
- la ţară, la bunici

3 locuri în care am locuit:

- Tudor Vladimirescu
- Galaţi
- Galaţi

3 emisiuni la care mă uit:

- Mondenii
- În gura presei
- Top Gear

3 site-uri pe care navighez zilnic:

- http://www.geeksaresexy.net/
- http://realitatea.net/
- http://twitter.com

3 oameni la care dau leapşa mai departe:

- Mickey
- Alex
- Ania

Later Edit: şi pentru c-am suflet mare, încalc legea şi îi pasez şi Vărarului leapşa

Acum, hai pa.

Pe 29 martie anul curent la ora 20:00 este Ora Pământului. Atunci, timp de o oră se vor stinge luminile. Aşa am să fac şi eu, şi aşa vă sfătuiesc şi pe voi. Poate aşa putem să arătăm că avem măcar puţin respect faţă de Pământ, consumând puţin mai puţină energie.

Cum zicea şi Alex, cu paşi mici putem ajunge la lucruri mari.

Leapşa se duce mai departe la Văraru, Lemon şi Madi.

Later Edit: şi ca bonus, muult mai multe detalii găsiţi aici: http://www.earthhour.org/

…de Michael Cunningham.

Vă mai aduceţi aminte că la şcoală prin clasele mai mici se făceau la engleză nişte ore care aveau tema „Don’t judge a book by it’s cover”, sau ceva de genul ăsta? Oricum, cartea asta e deosebită. Prima oară m-am îndrăgostit de titlu care mi-a rămas întipărit în minte până ce am terminat prin a lua cartea acasă.

Cartea este efectiv împărţită în 3. 3 poveşti ce se situează în 3 epoci diferite - prezent, trecut şi viitor. Pe parcursul acestor 3 părţi se îmbină poveştile diferite cu versuri de Walt Whitman ceea ce îi dă o tentă neobişnuită. De Walt Whitman nu am auzit până acum, iar fragmentele din poeziile lui ce apar în carte sunt chiar drăguţe, am să citez mai jos cele care mi-au plăcut.

Un copil m-a întrebat Ce e iarba? aducându-mi un smoc în mânuţe.
Cum să-i spun, să-i răspund? Decât el nici eu nu ştiu mai mult.
E poate însăşi stema firii mele ţesută din verdele fir al speranţei.
Poate că e năframa lui Dumnezeu
Darul lui înmiresmat, amintire lăsată-ntr-adins pe pământ,
Cu numele lui, de stăpân, într-un colţ, să se poată zări şi să ne iscodim A cui o fi?

În prima parte se prezintă o poveste tristă, într-un trecut cu personaje suprarealiste (sau aşa mi s-a părut mie), cu o acţiune banală dar ce conferă o anumită fluiditate şi decorul ce este sugerat mi s-a părut întunecat. A doua parte a cărţii are acţiunea în prezent, firul epic având tentă poliţistă, ceea ce nu prea s-a lipit de mine. Iar a treia parte este foarte futuristă, SF, dramatică. Locul desfăşurării poveştilor este New York, schimbat de-a lungul anilor. În concluzie, prima parte mi-a plăcut cel mai mult.

Cred că nu ar strica totuşi să recitesc cartea peste ceva timp…

Obsesiile sunt bune.

Tu, cititorule, eşti aproape sigur o fiinţă îmbibată cu obsesii, cu ticuri, cu expresii verbale folosite în exces, cu gesturi şi reacţii specifice care, recunoaşte, te definesc şi nu poţi scăpa de ele atât de uşor, sau cel puţin nu de cele care îţi „dăunează” ţie sau celor din jur.

Obsesiile sunt ceea ce te fac să te dezlipeşti de viaţa cotidiană, de banalitatea atât de sufocantă ce o inspiră cei din jurul tău şi te ajută să te ataşezi şi să te regăseşti încontinuu în sunete, culori, mirosuri şi oameni care aduc o tentă stridentă în viaţa ta plictisitoare până ce ajungi la concluzia că respectiva obsesie îşi pierde din candoare şi îţi găseşti o alta. E ca şi cum te învărţi într-un cerc, străduindu-te încontinuu să găseşti ceva ce să te schimbe pentru o anumită perioadă de timp, mai lungă, mai scurtă sau chiar pentru totdeauna.

Tu, cititorule, îţi găseşti refugiul în cele mai banale şi insignifiante ocupaţii, în cea mai extravagantă muzică, în cele mai violente culori, în cele mai deosebite parfumuri, transformându-te astfel într-o persoană fabuloasă, specială.

Obsesiile mele sunt ciudate, dar îţi prezint una dintre ele…

P.S. Dacă nu te regăseşti în ceea ce-am scris mai sus… c’est la vie.

Nici nu pot să exprim în cuvinte cât de mult mă bucur că s-a arătat şi soarele pe strada mea, la propriu!

Dincolo de blocurile gri, pe alocuri albe sau alte culori, dincolo de maşinile murdare parcate prin cartier, dincolo de multitudinea ferestrelor cu termopan, dincolo de cablurile atârnate de toţi stâlpii, dincolo de coşurile de gunoi ruginite, dincolo de chioşcurile triste vechi de ani de zile, primăvara a înveselit totul şi a oferit o cu totul şi cu totul altă faţă cartierului.

Oamenii au început să văruiască bordurile şi copacii, iar unii chiar au săpat prin grădini şi au aranjat florile ce urmează a înflori. Copiii se joacă pe-afară iar atmosfera e schimbată total.

Multe cabluri, că doar suntem conectaţi şi un colţ de bloc

Mugurei

Cablurile de la RDS