E un sentiment foarte aiurea atunci când spui „mulţumesc” şi nu ţi se răspunde la loc sau când saluţi pe cineva cunoscut şi nu îţi răspunde sau te tratează cu o privire plină de indiferenţă, ca şi cum le-ai spune nu-ştiu-ce.
E adevărat că nu este obligatoriu să saluţi pe cineva cunoscut (faci asta doar să îi arăţi că ai ceva cu el/nu vrei să discuţi cu respectivu/ respectiva - aici ţine de factori pur personali) dar de cele mai multe ori e frumos şi politicos să o faci.
Şi se mai spune că tinerii sunt lipsiţi de respect…
si eu imi urasc vecinii!
zilfia — March 29, 2008 @ 5:49 pm
E urât de tot, trăieşti cu sentimentul că i-ai făcut ceva de nu te salută, sau nu-ţi răspunde la “mulţumesc” cineva. Ce-i nasol, că nici dacă te duci la respectivul şi îi ceri să-ţi mărturisească ce are cu tine, o dă pe ,,Nu am nimic! Doamne fereşte!”
Doro — March 31, 2008 @ 8:48 am
…şi totuşi este trist în lume.
Cornelia — March 31, 2008 @ 4:55 pm
ce concluzie filozofica cornelia, la naiba
inca putin si o intreci pe Nikita 
eu, care este, maine majora — April 1, 2008 @ 3:38 pm