Ce ne lipseşte

Nu de puţine ori am auzit pe la şcoală, la televizor şi printre oamenii cu care interacţionez discutându-se despre starea perpetuă de letargie economică şi socială de care are parte ţărişoara noastră.

La televiziuni se fac grămezi de talk-show-uri şi alte grămezi de emisiuni dedicate unor discuţii pe marginea subiectului de genul „cât de prost o duce România” sau „cât de înapoiaţi sunt românii” sau poate chiar „cât timp îi va lua României să ajungă la nivelul de dezvoltare a ţărilor europene”. Uneori când te uiţi la astfel de emisiuni de nenumărate ori te plictiseşti şi ţi se pare că toate dezbaterile lor parcă sunt nesfârşite în încercarea oarbă de a găsi anumite rezolvări/soluţii.

Problemele de care se plâng frecvent românii:

- salariile mici
- mizeria (pe străzi şi peste tot)
- birocraţia dusă la extrem
- încălcarea anumitor drepturi
- corupţia (…în floare)
- dezorganizarea!!!
- lipsa de interes pentru cetăţean a reprezentanţilor de la conducere

…iar lista poate continua.

Deschid o paranteză şi spun că… acum, nici democraţia asta nu prea ajută la mare lucru oferind acest drept de exprimare… pentru că oricât m-aş exprima eu aici pe blog (să zicem) şi oricât aş critica şi aş propune, tot nu m-ar băga pe mine în seamă niciunul dintre oamenii care ar avea dreptul să ia anumite măsuri. Şi totuşi, pentru că am o conştiinţă care mă duce mereu cu gândul la toate problemele astea şi mă lovesc zilnic de ele… scriu, la naiba! am închis paranteza.

Revenindu-mi ameţită din paranteze, concluzionez în felul următor: cred că toate problemele pe care le are ţara noastră vin pur şi simplu din faptul că nu există educaţie. Având în vedere faptul că suntem totuşi în secolul XXI, educaţia ar trebui să fie mai mult decât obligatorie şi necesară fiecărei persoane de pe planeta asta mică şi albastră.

Să o luăm logic… dacă nu există un popor educat responsabil, atunci el nu va fi capabil să aleagă un reprezentant pe baza ideilor promovate de partidul său ci doar pe baza popularităţii, despre care ştim cu toţii că e o mare joacă şi ea… manipulând şi minţind (de cele mai multe ori) pentru a câştiga cât mai mulţi simpatizanţi, şi, într-un final, voturile ce vor avea să-l aducă pe scaunul conducerii. Dacă ar exista o educaţie ferm inserată în minţile oamenilor referitor la aceste probleme, poate că ar sta cu totul altfel lucrurile…

Dezorganizarea şi mizeria sunt tot probleme care ţin de educaţie, desigur. Din câte ştiu, în mizerie locuiau cei de acum câteva mii de ani, şi poate le plăcea săracilor, dar eu îi cred deoarece ştiu că erau vai de creierul lor mic. În 2008, mizeria pe străzi e atotprezentă şi nu deranjează pe nimeni de la conducere. Păi, ce să facă aia de la conducere? Să dea ordine, să se organizeze (vorbind acum şi de dezorganizarea prezentă) şi să fie conştienţi că totuşi, suntem în secolul XXI şi nu mai trăim în peşteri. Toate acestea se pot face şi la noi aşa cum se pot face şi în alte ţări. Doar că aici există anumite minţi încăpăţânate ca piatra care nu văd decât într-o singură direcţie - adică urmăresc doar interesele proprii.

Corupţia… e cel mai murdar substantiv inventat. Şi apariţia corupţiei tot din lipsa educaţiei vine, din lipsa responsabilităţii respectării regulilor (legilor), pe care unii care se cred buricul pământului se trezesc să le calce în picioare cu nesimţire.

În linii mari, educaţia este cea care ar putea să ne salveze. Dacă ar fi o restructurare puternică în rândul conducătorilor, aducându-se tineri cu o viziune proaspătă asupra societăţii, cu abilităţi de conducere deosebite şi interes maximizat pentru binele cetăţeanului… sigur şi precis ar fi mai bine, din ce în ce mai bine.

Concluzia finală: duceţi-vă la şcoală, mă copii…

Nah că mi-am zis ofu’.