În ultimele săptămâni ni s-au tot băgat pe gât minciuni electorale, pliante, fluturaşi; am fost nevoiţi ca de fiecare dată când întorceam capul ochii noştri să dea de mutrele candidaţilor la primările şi consiliul judeţean (nu ştiu dacă există stâlp pe care n-a fost lipit vreun afiş).

Bun, şi cum astea parcă nu ar fi fost de ajuns… mă trezesc acum vreo 45 de minute că e gălăgie prin cartier (bun zic, o fi ăia cu vreo maşină ce face propagandă). Se auzea muzică de-aia populară şi ritm de manea. Mno, zic că poate se opreşte, cine ştie ce-o fi. Numai că la un moment dat se aude din ce în ce mai tare şi se mai aude cum ţipă o duduie la un oarecare microfon. Îmi zice fratele că e undeva o scenă, îl iau de mânuţă şi mergem să vedem ce şi cum.

Ghidată de sunet, am descoperit locul din care se auzea zgmotul şi nu mare mi-a fost mirarea când am văzut că undeva, printre blocuri (alea gri, da) era amplsată o ditamai scena, unde era adunată destul de multă lume (din cartierul minunat, bine-nţeles). Era campanie electorală făcută de Marius Stan. Se auzea ceva manea, Jaga-Jaga, şi erau chiar unii care dansau. Chestia asta m-a frapat

Înţeleg, acum e la modă să se organizeze astfel de concerte, dar totuşi, nu pui ca tot ţăranu’ manea, din simplu motiv că locaţia concertului e undeva mai la marginea oraşului. Asta mi se pare cea mai mizerabilă chestie posibilă!

Şi ce e mai trist e că ăia care au venit la concert vor zice ceva de genul: „Uite ce capabil e Stan ăsta, ne aduce muzică aici în cartier! Hai să-l votăm!”.

Trist şi de prost gust (concertul, zic).

Concluzia? A început să mă dezguste politica asta.