Am furat cartofii prăjiţi
Pentru că mi s-a făcut foame şi e noapte, am luat asupra mea cartofii prăjiţi reci care au rămas de acum câteva ore pe masă şi care-s delicioşi. Cu ocazia asta mă gândeam ce-ar ieşi dacă mi-aş prăji şi eu ideile.
Altundeva, altcândva, ea ar vrea nopţi cu străzi pustii cu aromă de libertate, dimineţi alintate în miros de ceai, pâine prăjită şi iubire, amiezi înăbuşite în molcomire şi seri amăgite de muzică, vin şi cuvinte; ar vrea o lume în care cerul să fie de caramel, norii de ciocolată, iar aerul să miroasă neîncetat a piersici proaspete… un univers boem în care secundarul ceasului să fie inutil şi timpul să stea în oameni, zâmbete şi gesturi frumoase. Să nu existe punctul ca şi semn de punctuaţie în cursul vieţii ci poate doar virgula şi punctele de suspensie, iar modul condiţional-optativ să nu rămână doar un mod verbal şi atât.
Şi mai presus de toate, ar vrea ca în momentul în care o să recitească rândurile acestea să poată spune: „da, mi-am dorit toate astea iar acum le am!”.
cartofi prajiti…mmmmm…
Frumos textul cu italic, ai descris probabil ceea ce ne dorim cu toţii, iar unii dintre noi chiar reuşesc să obţină, chiar dacă pentru un simplu moment.
Totuşi, ce treabă are asta cu cartofii prăjiţi, care îmi inspiră sentimente total opuse, de oameni graşi, McDonald’s-işti?
Mulţumesc
Şi na, nu ştiu dacă toată lumea îşi doreşte fix asta. Fiecare are idealul lui 
Eh, mi-am plăcut mie cum a sunat titlul
N-are nicio treabă cu oamenii graşii or smth.
Esti culmea. Ce conteaza motivul inspiratiei? Efect artistic sa fie…
De-am sti noi care-au fost inspiratiile marilor opere am fi avut BSoD.
A, da: modul condiţional-optativ [i]să rămână[/i] doar un mod verbal şi atât. Extrapolarea lui in realitate nu este dorita. Sau nu asta spuneai?
Ba din contră. Să nu rămână.
Eu consider ca te contrazici singura. Dupa cum urmeaza…
Nu-mi pot da seama din textul tau ce consideri mai frumos: a fi capabil de dorinte sau materializarea lor. Superioritatea uneia dintre ele este discutabila.
Cand vrei sa nu ramana in conditional-optativ, eu inteleg ca-ti doresti infatuirea dorintelor, nu sa ramana simple expuneri ale ne-infatuirii (as vrea X, imi doresc X). Caci prin dorinta unui lucru eu inteleg anihilarea propozitiei respective. Mai corect - filosofic - ar fi “Eu nu vreau sa-mi mai doresc X. Caci nu-l voi mai dori avandu-l” decat “Vreau X” caci atunci se deduce ca n-ai parte de X, ramanand o nevoie, o cerere, o dorinta - iar ele aduc uneori nefericirea.
Concluzionand, cand nu iti doresti sa ramana doar expuneri (conditional-optativ verbal) - precum ai replicat - inseamna ca le vrei cristalizate in dorinte. Iti doresti sa doresti, iar nu iti doresti pentru un scop anume.
_________________
In schimb, la sfarsit ai scris “da, mi-am dorit toate astea iar acum le am!” - doresti scopurile, nu dorintele. De aici se deduce ca le vrei ca pe ceva concret, nu ca dorinte (inchipuiri). Deci ce vrei? Existenta dorintelor sau tinta lor?
_________________
Tu spui (doar un exemplu; nu te cunosc): “Vreau in Marea Britanie.”
a) Ramane in cond.-opt. (ramane in limbaj, caci vrei scopuri, nu propozitii): Ajungi in Marea Britanie si esti fericita.
b) Nu ramane numai in cond.-opt. (dorinta vrea sa se materializeze in ea insasi, nu in scop): “Imi doresc sa vreau in Marea Britanie. Si sunt fericita dorindu-mi.”
_________________
Dorintele in limbaj si in concret (cum ai spus tu) sunt exact ce expun: doar dorinte. Vei fi fericita toata viata fiindca ti-ai dorit lucrul acela. Nu are importanta daca s-a infaptuit sau nu. Da, este posibil asa ceva.
Dar eu spun ca dorintele in limbaj sunt propozitii, iar in concret devin nevoi. Dorintele trebuie sa ramana doar in conditional-optativ. Scoase la lumina, trebuiesc indeplinite. Tu vrei in Marea Britanie, nu vrei sa-ti doresti toata viata sa ajungi acolo.
_________________
Uff… Incearca sa treci de paradoxurile si neputinta mea de a ma exprima clar…
M-am incurcat si eu. Rectific: “Cand vrei sa nu ramana in conditional-optativ, eu inteleg ca nu iti doresti infatuirea dorintelor, ci doar sa ramana simple expuneri ale ne-infatuirii (as vrea X, imi doresc X).”
În primul rând nu am făcut nicio clasificare între „a fi capabil de dorinţe” sau „materializarea lor”. Nu ştiu ce-ar fi mai frumos. Cred că mai degrabă sunt complementare astea două pentru că… dacă nu am fi capabili de a ne dori ceva atunci probabil că nu am face nici eforturi ca ceea ce ne dorim să se materializeze şi invers.
Corect, vreau să mi se îndeplinească dorinţele, că doar nu m-apuc să-mi doresc lucruri doar pentru a mă afla în treabă.
Apoi, la sfârşit eu cred c-ai înţeles tu puţin greşit. Dorinţele nu mi le doresc, Jadi, că alea-s capabilă să mi le „fac”. Important e să se realizeze ceea ce vreau.
Când nu vreau să rămână în condiţional-optativ eu spun că îmi doresc ca dorinţele alea să rămână simple dorinţe… (că na, uite, tot visez să mă duc în X, sau vreau să-mi cumpăr Y) ci chiar să ajung să plec nu stiu unde şi să-mi cumpăr nu ştiu ce. Optativul ăla să se translateze în modul indicativ (am plecat în X, mi-am cumpărat Y). Eu aşa văd lucrurile.
Eu chiar nu ştiu filozofie, n-am avut nicio tangenţă cu domeniul ăsta şi poate de asta analizăm toate astea diferit (cred).
Filosof este persoana care gandeste peste nivelul mediu al maselor, avand spirit critic, introspectiv (din moment ce te cunosti, vei cunoaste multe despre restul) si flexibil. Umfla-te-as in pene, dar ai fost filosof putin mai sus, deoarece “analizăm”.
Totusi, sa nu fii asa de rea cu dorintele insele. Avand indeplinite dorintele, ramai fara scopuri, iar drumul uneori este mult mai frumos decat destinatia.
Normal că mă cunosc
Ok, cred că-mi place să „analizez” - în general.
Conform singurului metal lichid din tabelul periodic al elementelor, introdus într-un tub de sticlă gradat care indică starea de căldură a unui mediu, masa de vapori aflată în suspensie în atmosferă s-ar putea epuiza, iar simţul olfactiv ar putea fi afectat de monotona mireasmă a fructului sferic, cărnos, suculent şi acoperit cu o pieliţă pufoasă de culoare gălbuie-roşiatică.
Jadi, drumul este, de cele mai multe ori mai frumos decat destinatia.
Păi asta a zis şi Jadi.
“uneori”- “de cele mai multe ori”