Din lumea celor care nu mai au timp

Dat fiind faptul că.

Dacă începutul anului terminal din învăţământul preuniversitar părea relativ uşurel, iată că după câteva săptămâni de activitate treaba a devenit din ce în ce mai înceţoşată. Timpul liber din cursul săptămânii se reduce considerabil după ce ajungem să petrecem în jur de şapte, opt ore în bancă până ce plictiseala şi senzaţia de respingere faţă de unii dascăli ating cote maxime. Pauzele sunt singurele momente în care reuşim să ne mai deconectăm de la plictis. În cazul meu, noroc de colega de bancă - ce-mi povesteşte cu mult talent ori ce filmuleţe a mai văzut pe YouTube ori ce muzică a mai ascultat sau alte lucruri ce ţin de viaţa de zi cu zi. La finalul zilelor lungi în care suntem plecaţi de-acasă de la 7.20 până pe la 18.00 se instalează comodă şi fără pic de ruşine oboseala… care mai poate fi combătută din timp doar cu nişte pastiluţe minune care, după cum spune domnişoara farmacistă, ar ajuta la stimularea capacităţii de memorare, combătând în acelaşi timp şi epuizarea psihică. Hăhă, am făcut reclamă mascată. Datorită proastei aprovizionări a bufetului din liceu, lipsa alimentelor care ne pot da mai multă energie nouă, elevilor, atât de activi din punct de vedere intelectual, se instalează şi foamea. Momentul plăcut în această situaţie intervine atunci când în drum spre casă, băgând mâna în buzunar, găsesc ba câte o bombonică primită rest ori câte o ciocolăţică uitată. E exact ca atunci când găseşti bani pe care nu ştiai că-i ai.

După întreaga activitate desfăşurată post-şcolar (şi vorbesc aici de activităţi gen făcut teme sau învăţat despre geografia ţării noastre, filosofie, etc.) singurele preocupări care ne ajută să ne detaşăm de stres ar fi cele în care mai privim un serial preferat sau, în cazul meu, aranjarea lucrurilor sau prepararea diverselor specialităţi culinare. La ordinea zilei sunt şi activităţile care ţin de păstrarea ritmului în raport cu lumea blogurilor/internetului plus păstrarea legăturii cu acei cunoscuţi din alte oraşe. Şi uite-aşa, timpul se duce văzând cu ochii, apropiindu-ne şi mai tare de vacanţa de iarnă, de sfârşitul anului, de examenul de la sfârşitul celui de-al doilea semestru. Pfff.

***

Ultimele zile ale acestei săptămâni au adus cu ele un frig de cum nu s-a mai văzut din iarna anului trecut. Aerul rece venit de la ruşi acum, îmi aduce aminte totuşi de toamna anului 2005, când pe vremea asta era un frig de abia îţi mai târâiai picioarele dimineaţa spre maxi-taxi (cunoscut şi drept „automobil aidoma unei conserve de sardine”). Partea proastă e că Apatermul nu va binevoi să ne fericească prea curând cu puţină căldură. Cei norocoşi sunt cei care nu depind de instituţia mai devreme menţionată, aici incluzându-i şi pe cei care au sobe (minunate invenţii) sau centrale termice. În cele din urmă, hainele mai groase şi eşarfele călduroase vor rezolva situaţia, ferindu-ne de gripă, guturai.

***

Diferenţa dintre spamul din e-mail şi cel din poştă e că cel din e-mail e marcat drept spam şi şters cu viteza luminii, pe când cel din poştă ajunge ori pe jos, urmând să fie măturat luni dimineaţă de femeia de serviciu ori, în cel mai bun caz, poate fi luat chiar şi acasă şi răsfoit cu 0.25% interes - aici vorbim de ofertele de la hipermarket-urile existente în urbe - şi aşa mai sunt şi eu la curent cu preţul unui kilogram de pomelo.

***

Pe final, fata din pom se gândeşte să vă bucure cu mai mult de o însemnare pe săptămână, sperând în acelaşi timp să se ţină şi de cuvânt.