cuvintele nu vor avea decât vremelnic perspective poate doar dacă îşi află vreodată măcar un memento întru Cuvântul dătător de rostitoare trăiri; perspectivele nu le întocmim decât ca dorinţă, iar dacă ţelul nostru întru ţinutul lor ar fi nu neapărat împlinirea înspre noi ci mai degrab către bucuria celorlalţi atunci putem fi tentaţi să cugetăm la: o, de ar fi astfel împlinirea

am citit cu răbdare cărţi, prima lectură pe laptop mi a răvăşit cumplit ochii şi a lăsat privirii nici măcar senzaţia amarei iluzii, ci doar deşertăciunea hologramei

le tocim poate cu speranţa că la capăt vom afla acel “ceva” de care în mijlocul lumii şi n priveliştile omului nu am fost către o menire anume aplecaţi să îl dezvelim lui Eu şi Tu

undeva poate omul afla va o cale a muntelui, cândva lumea poate atinge va mirată iarba fragedă scăldată în roua amurgului de toamnă, de parcă nu ar mai fi fost nici undeva şi nici cândva mereu în lume şi pentru om; poate că atunci nu vom mai fi decât bieţi îngeri rătăciţi printre vlăstarele eternităţii de atâta fericire istoviţi

pregateste-te sa auzi si altele …

ar trebui sa poti controla , nu ?