Sus în pom…

Tuturor celor ce mai intră intenţionat pe blogul ăsta şi au răbdarea să citească ce mai scriu eu, dar şi celor care intră din greşeală şi, la fel, se silesc să citească măcar titlurile… şi nu numai… le urez un…

Dacă se poate spune photowalk…

Ideea e că azi mă plictiseam în casă şi m-am gândit să-mi iau aparatul foto şi să ies să fac poze prin oraş (cu toate că vremea era/e destul de urâtă) şi am pozat sporadic câteva locuri din Galaţi. Unele locuri chiar nu le mai văzusem de foarte mult timp…

Galaţiul e un oraş frumuşel, însă e păcat că nu e îngrijit şi valorificat aşa cum ar trebui.

Cea mai mare dezamăgire a fost când am văzut cât de groaznic arată grădina publică. Nu ştiu, poate în mintea mea arăta mai bine în trecut, însă acum… mi s-a părut foarte murdară, neîngrijită, etc. Vedeţi în Flickr mai multe poze.

Asta mi se pare cea mai mişto clădire din Galaţi. Cea mai frumoasă. Cea mai cea. Păcat de ea că nu e îngrijită. Şi chiar şi-aşa, tot adorabilă mi se pare. Deosebită. Boemă. Tra la la la la.

Astea mi-au plăcut.

Şi astea… dar dacă nu era soare, nu prea au ieşit aşa strălucite pozele. Se găsesc în faţa Universităţii (pentru cunoscători).

În rest, oraşul pustiu, după cum mă aşteptam. Cine mai iese pe afară decât eu (să fac poze)? Plus că bătea şi vântul foarte urât.

Ah, şi asta trebuie văzută - stencil - super tare!

Şi cu asta mi-am luat şi doza de plimbare pe ziua de azi

Numa’ bine!

Nici nu pot să exprim în cuvinte cât de mult mă bucur că s-a arătat şi soarele pe strada mea, la propriu!

Dincolo de blocurile gri, pe alocuri albe sau alte culori, dincolo de maşinile murdare parcate prin cartier, dincolo de multitudinea ferestrelor cu termopan, dincolo de cablurile atârnate de toţi stâlpii, dincolo de coşurile de gunoi ruginite, dincolo de chioşcurile triste vechi de ani de zile, primăvara a înveselit totul şi a oferit o cu totul şi cu totul altă faţă cartierului.

Oamenii au început să văruiască bordurile şi copacii, iar unii chiar au săpat prin grădini şi au aranjat florile ce urmează a înflori. Copiii se joacă pe-afară iar atmosfera e schimbată total.

Multe cabluri, că doar suntem conectaţi şi un colţ de bloc

Mugurei

Cablurile de la RDS

Enchanted

Filmul începe ca o animaţie pur şi simplu. Personal, m-am speriat, crezând că tot filmul e aşa, însă la un moment dat, firul poveştii se rupe şi devine un „film cu actori, decor, scenariu” (citând din celebri). Filmul este efectiv o redare non-conformistă a unui basm cu prinţi, prinţese şi personajele negative de rigoare. Până acum, toate bune şi frumoase, însă nu prea mi-a plăcut că am văzut multe scene tipice Hollywood-ului…

Per total, filmul e acceptabil dacă te plictiseşti şi vrei să îl vezi pe Patrick Dempsey în altă ipostază decât cea de medic (cunoscătorii vor şti despre ce vorbesc).

Din partea mea, semi-animaţia primeşte o notă de 7 din maximul de 10, cu părere de rău.

Atonement

Atonement pot să mă laud că l-am văzut chiar la cinema, în mica mea escapadă la Bucureşti.

De la bun început nu prea m-a încântat ideea vizionării unui film cu tema războiului (atât ştiam despre el văzând posterul) dar am zis că nu ar strica să încerc să văd.

Ideea filmului e aparent foarte foarte comună şi foarte puţin deosebită. Se prezintă situaţia unei fetiţe puţin peste 12 ani care prinzând-o pe sora sa cu un anumit individ, într-o anumită ipostază, are impresia că acesta ar putea fi capabil de lucruri mai puţin ortodoxe, făcând acuzaţii la adresa lui ce vor ajunge să îi schimbe viaţa radical. E, aceste acuzaţii şi aceste impresii făcute de ea la momentul respectiv o vor face pe ea să îşi regrete comportamentul toată viaţa.

Partea proastă este că filmul nu capătă contur decât la final. Sau, poate aşa a fost doar pentru mine. Recunosc, finalul m-a impresionat.

Nota mea pentru el, 8 din 10. Văraru zice că i-ar fi dat 8.60.

Love in the Time of Cholera

Am auzit foarte multe lucruri bune despre filmul ăsta care de fapt e o ecranizare a unei cărţi de Gabriel García Márquez.

Per ansamblu, filmul ca şi tehnici de filmare, interpretare a actorilor, decoruri, machiajul actorilor, etc., e foarte foarte slab. Mi s-a părut totul foarte fals, poate din cauză că nu au fost actorii aleşi bine pentru rolurile respective şi nu erau deloc îndeajuns de expresivi încât să mă facă să fiu atrasă de fiecare gest / replică. Din punctele acestea de vedere am fost foarte dezamăgită.

Pe de altă parte, tema filmului e cât-de-cât sugerată aproximativ bine. În mare, e vorba despre un tânăr care se îndrăgosteşte de o „frumoasă domnişoară”, jurându-i dragostea eternă şi iubind-o timp de multe decenii până ce aceştia vor ajunge, la bătrâneţe, să fie împreună.

Concluzia? Trebuie să citesc cartea.

Iar ca notă, dau un 6 din 10.

E 1 martie, iar eu nu ştiu când a putut să treacă aşa de repede timpul. Dar, deja nu mai contează asta, atât timp cât primăvara, anotimpul meu favorit, îşi intră serios în drepturi. Deci gata cu hainele super-groase, gata cu vremea mohorâtă, gata cu pseudo-ninsorile, gata cu sentimentul ăla de plictiseală sugerat de peisajul anotimpului anterior.

Pe lângă asta, începutul de primăvară la români aduce şi un frumos obicei - Mărţişorul - care din păcate şi-a cam denaturat practicile originale. Personal, nu îmi place să văd o mie şi un milion de comercianţi cu la fel de multe mărţişoare kitchoase, încercând să păcălească lumea să cumpere. Dar, asta e, trăim într-o societate cu economie de piaţă! Toate ca toate, e bine că rămân componentele de bază ale mărţişorului propriu-zis, aţa împletită cu roşu şi alb.

Eu mă duc acum să-mi cumpăr un bucheţel de zambiluţe, să-mi miroasă frumos în cameră şi să simt că a venit cu adevărat primăvara!

Today is a good day for spring!

O primăvara frumoasă şi liniştită pentru toată lumea!

Momentan am o fixaţie cu simplitatea. Simplitatea pe blog. Aşa că am pus-o în practică. Mi-am găsit o temă mai aerisită iar header-ul e de fapt primul header al blogului, de acum 1 an. Chiar îmi place poza asta.

Pagina de About nu vrea să meargă, dar… asta e, deocamdată.

Ping me if you like it.

P.S. Ce frumoasă e viaţa în vacanţă!

Later Edit: Back la tema veche. În căutarea uneia perfecte…

Later Later Edit: Finally, m-am chinuit să modific puţin tema asta şi am reuşit. Am renunţat la smileys de tot că nu se vedeau prea bine. And that’s all folks!

Mă refer la poza asta (vedeţi spre stânga, mai jos). Cică a fost făcută pe Marte şi unii cred că ceea ce se vede lângă stâncă ar fi o siluetă feminină… aşadar… ar exista o posibilitate de a fi viaţă şi pe altă planetă decât pe Terra?! Eu una, sunt cam sceptică… Opinii?