Sus în pom…

Daniel Lyons, un tip care a devenit celebru pentru că a făcut un blog despre Steve Jobs (şi nu numai) autodenumindu-se Fake Steve Jobs ţine un discurs interesant şi destul de amuzant despre social networking, Twitter, Facebook, Apple , bloguri în general dar şi despre blogul său.

Namaste

Cred că 2007 a fost anul în care toată lumea şi-a făcut blog. Şi eu mi-am făcut blog tot la începutul anului trecut.

Toate bune şi frumoase până când a urmat un val, aş putea spune, de „bloguri” ale căror caracteristici (în afară de platforma folosită) nu prea se mai regăseau deloc în definiţia de bază a unui blog (aka jurnal online).

Anul ăsta… mi se pare mie sau chiar numărul lor a mai scăzut (mulţi s-au lăsat) şi începe să se desfăşoare o segregare a celor mai bune bloguri? Chiar şi acel RoBlogFest cred că a avut un rol destul de important pentru blogsferă încurajând evoluţia conţinutului de calitate de pe bloguri şi nu numai.

Wikipedia îmi şopteşte că există mai multe tipuri de bloguri. Sunt de acord. Marea majoritate au blog personal. Definiţia de pe Wikipedia sună cam aşa:

The personal blog, an on-going diary or commentary by an individual, is the traditional, most common blog. Personal bloggers usually take pride in their blog posts, even if their blog is never read by anyone but them. Blogs often become more than a way to just communicate; they become a way to reflect on life or works of art.

Buuun, apoi, aflu (aşadar e o noutate şi pentru mine asta - ca să vezi ce-nseamnă să nu te informezi) că există mai multe tipuri de bloguri în funcţie materialele postate.

Aşadar, există bloguri media:

- vlog (sau video blog, unde găsim în mare parte clipuleţe, filmuleţe)
- linklog (care-i de fapt o colecţie de linkuri)
- photoblog (adicătelea un blog unde găsim poze)
- tlog (sau tumblelog - o amestecătură de media cu posturi scurte)

…ar mai fi vreo 2, dar cred că astea-s poate cele mai întâlnite.

Şi dacă am fi să clasificăm după gen:

- bloguri politice
- bloguri de fashion
- bloguri educaţionale
- bloguri de muzică

…etcetera.

Acum că avem clar în minte tipurile de bloguri, pot şi eu să comentez referitor la ceea ce îmi displace în blogosferă.

Există multe, multe persoane care se autoproclamă mari bloggeri. Mari bloggeri cu mari bloguri personale. Păi, scuzele mele, dar în blogurile lor personale eu nu regăsesc niciun conţinut propriu, nicio idee personală, nimic din definiţia de mai sus. Doar poze „funny” sau filmuleţe „penale”, şi nu ştiu cât se încadrează asta la un blog personal. Poate că ar trebui să-şi redefinească profilul blogului… asta ar fi poate o idee.

Personal, admir persoanele care aduc un conţinut bogat şi de calitate. Aş putea să dau şi exemple: Dina şi Jeg, na. Astea da bloguri personale. Aici ai ce să citeşti frate.

Poate că mulţi dintre cei care şi-au făcut blog (valul ăla de care vorbeam mai sus) au vrut să-l copieze pe Zoso (nu mai pun link pentru că nu-i nevoie) crezând că dacă vor posta 3 clipuleţe de pe YouTube, 2 poze de pe DeviantArt sau Flickr şi alte 2 rânduri scrise incorect vor face mii de dolari pe lună. Wrong, my friend!

Şi încă ceva… atât timp cât va exista content de calitate pe bloguri, atât timp vor exista şi cititorii de calitate.

De-a lungul timpului, am întâlnit oameni care din comoditate sau din dorinţa de a fi „cool” foloseau anumite scrieri specifice ale cuvintelor. Desigur, şi eu la începutul contactului cu internetul, am fost „atinsă” de fenomenul acesta, dar pe parcurs mi-am dat seama de fapt cât de importantă e scrierea cel puţin integrală a cuvintelor, şi că exersarea continuă a acesteia mă ajută să mă obişnuiesc să scriu şi foarte rapid, respectând în acelaşi timp şi regulile.

Faptul că sunt o perfecţionistă convinsă mă face să nu pot suporta abaterile foarte grave şi intenţionate de la regulă.

Şi nu, n-am înnebunit, dar nu îmi place când văd că există bloguri chiar în care sunt scrise lucruri frumoase poate, dar stilul de scriere e… mIRC type. Nu mă înţelegeţi greşit, însă în cazul textelor de dimensiuni mai mari va fi mai uşor şi plăcut de citit atât timp cât totul e în regulă. Tot răul e spre bine. Până şi stilul de scriere (@PC) ţine şi el de felul de a fi al unei persoane. Efectiv, de imaginea online a acesteia chiar.

Acestea fiind zise…

Încurajez cu încredere scrierea corectă a cuvintelor în limba română, respectiv:

- evitarea folosirii „k”-ului în loc de „c”;
- evitarea folosirii prescurtărilor de genul „d”, „c” şi „p” pentru „de”, „ce” şi „pe”;
- evitarea folosirii cuvintelor prescurtate ce includ consoana „k”;
- evitarea folosirii grupurilor de litere „sh” şi „tz”;
- evitarea folosirii literei „y” în loc de „i”;
- evitarea folosirii „’” în loc de cratimă (-) (eroare adăugată la cererea cititorilor)
- evitarea folosirii spaţiului în loc de cratimă (eroare adăugată la cererea cititorilor)

La acestea adaug regulile de bază în scriere:

- virgula (,) se pune imediat după cuvântul respectiv, urmând obligatoriu spaţiu apoi;
- punctul (.) suferă acelaşi „tratament” ca şi virgula;
- semnul întrebării (?) se pune exact după cuvânt şi el, urmând un spaţiu, apoi începutul următoarei propoziţii; acelaşi lucru şi pentru semnul exclamării (!);
- parantezele rotunde se aşează exact aşa: abc (exemplu) def;
- cele „două puncte” respectă regula de la virgulă şi punct;
- punctele de suspensie sunt doar 3 puncte, şi nu 10, cum am mai văzut: exemplu… exemplu;
- punctele de suspensie aşezate în faţa unui cuvânt nu au spaţiu înainte de acesta: …exemplu;

La acestea, recomand eventual folosirea unei tastaturi româneşti (cu diacritice) pentru scrierea corectă integrală - tastatura lui Secărică. Dacă nu, e ok şi fără, numai să fie corect şi gramatical vorbind.

Acum şi pentru cei care vroiau şi vor vrea banner am făcut unul. Dacă vreţi şi alte mărimi…

Codul - copy/paste unde vreţi voi

<a href="http://www.susinpom.com/2008/03/13/campanie-pentru-scrierea-corecta/" target="_blank"><img src="http://www.susinpom.com/wp-content/2.png" alt="susinpom" /></a>

Mie chiar îmi place, şi totuşi…

Ştiu că sună paradoxal titlul, dar unii dintre noi care se îşi mai ocupă timpul şi cu aşa ceva se lovesc şi de unele probleme care ne determină într-adevăr să „urâm” (ghilimelele sunt un „must”) într-o oarecare măsura blogging-ul.

Am găsit un articol destul de interesant, dar în ale cărui puncte nu mă regăsesc în totalitate. Articolul ăsta. La punctele 4, 7, 8 şi 9 pot să spun că m-aş regăsi într-un procent de 90%. M-am confruntat cu câteva din problemele alea, cum ar fi criza de idei de scris articole şi lipsa de inspiraţie = writer’s block; cititorii prin RSS - Feedburner-ul îmi arată puţini rău (1), iar aici e normal pentru oricine să fie mulţumit ştiind că există persoane care îl citesc regulat; problema cu tema ce nu îmi convine (aparent asta, mai veche, îmi place mai nou, şi am revenit la ea); şi traficul… acum să recunoaştem, este şi el important. Probleme astea sunt explicate puţin mai pe larg în articol. Restul punctelor sunt şi ele nişte argumente ok pentru cei care folosesc AdSense şi alte chestii.

Enjoy!