Sus în pom…

Cred că termenul de „Generaţia Hi5” începe din ce în ce mai mult să prindă contur, să se definească prin mai multe caracteristici specifice şi să ia amploare din ce în ce mai mult în ultimul timp.

Nu am înţeles şi nici nu voi înţelege vreodată de ce există o anumită idee foarte bine inserată în minţile încă plăpânde şi crude ale adolescenţilor de astăzi (cei de la 12 - 13 ani în sus) cum că a citi e rău. Sau… dacă citeşti ori eşti tocilar (adică n-ai ce căuta în societate, cu cei cool, trendy şi tru) ori eşti un looser care nu are altceva mai bun de făcut (prin analogie, fiind un looser nu meriţi să socializezi şi să trăieşti).

De cele mai multe ori, se ajunge la o negare a oricărei manifestări a culturii, promovându-se prostia, banalităţile şi prostul gust.

Am petrecut de curiozitate aproximativ 30 de minute pe Hi5. Am dat din user în user şi m-am minunat de descrierile făcute de domnişorii sau domnişoarele pe paginile de profil. Mno, şi nu mare mi-a fost mirarea de ce am găsit.

/sarcasm

Domnu’ Gigel ne mărturiseşte că:

Desigur. Cum poate luminăţia sa să îşi omoare timpul pe care ar putea să-l petreacă în club, bând o bere sau pierzând vremea aiurea bătând trotoarele?! Nu dom’le, din afirmaţia lui rezultă că aceste „cărţi” sunt inutile.

Domnişoara Zambilica ne spune clar şi răspicat:

Desigur, ceea ce spune domnişoara e foarte evident, nu? Din primele două afirmaţii rezultă a treia. Aşadar, îmi place la nebunie spiritul ei logic.

Mademoiselle SkuMpyk4 ne prezintă pe pajina ei de haifaiv ceva detalii despre ea:

Acum… să mai comentez sau nu? Îmi place totuşi de ea că scrie codat (e mai jmecheră aşa) iar limba română… eh, de ce să o mai folosească atunci când are atâtea semne la dispoziţie?!

Nenea Vasilică este un inovator în materie de literatură:

După cum puteţi observa, toate „bănuielile” voastre conform cărora Capra cu trei iezi era scrisă de Ion Creangă sunt efectiv spulberate. Adevărul vi-l prezintă însuşi acest… atotcunoscător al literaturii internaţionale! Jules Verne deci!

În ceea ce priveşte interesele tinerelor din ziua de azi…

Ş-atât! Iar asta pune capac.

/sarcasm

Şi poate că ar fi mai multe de comentat, însă subiectul devine parcă din ce în ce mai trist, cu fiecare cont accesat. Mi-e parcă din ce în ce mai milă de copiii care devin pe zi ce trece tot mai agramaţi şi care sunt preocupaţi cu totul şi cu totul alte prostii. Comportament deviant făcut din teribilism. Şi dacă stai să te gândeşti, la urma urmei, ăştia reprezintă o parte din viitorii oameni ce vor reprezenta ţara peste câţiva ani şi nu ştiu cât de mândri am putea fi de ei.

Este alarmant. Şi poate că ar trebui să ne punem semne de întrebare. Poate că ar trebui să îşi pună părinţii acestui gen de copii semne de întrebare. Cert e că generaţiile se schimbă de la an la an. Acum şi mie mi se par puţin ciudaţi copiii cu un an mai mici decât mine, d’apoi cei şi mai mici! Este păcat că noi nu am avea nicio putere să schimbăm acest curs al schimbării generaţiilor viitoare.

Publish?

Da.

SdC fiind Schimb de Cărţi - de data asta şi oficial

Pe scurt.

Ce mi-a plăcut:

- au venit oameni noi
- au fost multe cărţi
- unii dintre noi au făcut live blogging
- s-a discutat despre cărţi, muzică, internet, bloguri, site-uri, şcoală şi altele

Ce nu mi-a plăcut:

- păi… nu au venit atât de mulţi pe cât s-a anunţat/aşteptat

În rest, toate bune şi frumoase. Următoarea ediţie va fi luna viitoare, în a treia săptămână din lună, duminică, aceeaşi oră. Vom anunţa la timpul potrivit mai multe detalii.

Păreri despre SdC mai găsiţi şi la: Andrei, Dina, Elena şi Răzvan

Şi articolul cu prezenţa plus alte păreri avem şi pe schimbdecărţi.ro

Suntem aici la asa-zisul “Schimb de carti” intr-o atmosfera boema, unde avem privilegiul de a avea parte si de una bucata WiFi de calitate plus o muultime de oameni prezenti dornici sa faca schimb de carti. Se discuta acum in jurul meu despre diacritice, Google, si… cam atat aud.

Acum s-a lasat o liniste deplina pentru ca eu am luat asupra mea laptop-ul si scriu aici de zor. Dar, cu siguranta ca dupa ce ma voi opri din scris tacerea va lua sfarsit.

Ma opresc.

Pa.

Pentru că e timpul să ne mai culturalizăm şi să socializăm şi mai tare, organizăm (şi a treia ediţie) Schimb de Cărţi şi la Galaţi.

Întâlnirea va avea loc într-o după-amiază frumoasă de duminică, mai exact pe 20 aprilie 2008, ora 15:00, în locaţia numită 365 The Coffee Lounge.

Poa’ să vină cine pofteşte, cu sau fără carte/cărţi, după gust, să povestim despre cărţi şi altele.

Ţin să precizez că de această dată suntem susţinuţi de către BookBlog şi Schimb de cărţi!

P.S. Pentru cine nu ştie unde e acest 365, vă spun că e în fostul Shooters, iar pentru cei care nu ştiu unde-a fost Shooters, ridicaţi un steguleţ şi vă lămuresc. Sursele mele îmi spun că e posibil să fie şi WiFi.

P.P.S. Cine se consideră a fi doritor să ni se alăture, ar fi foarte drăguţ să lase în căsuţa de mai jos un semn, cât de mic.

Parcurgerea momentelor mai dificile în viaţă are ca scop final să ne transforme treptat în nişte fiinţe imune la eventualii viitori factori perturbatori ce ar putea să ne zdruncine vieţile.

Sau cel puţin aşa am impresia.

Cred că 2007 a fost anul în care toată lumea şi-a făcut blog. Şi eu mi-am făcut blog tot la începutul anului trecut.

Toate bune şi frumoase până când a urmat un val, aş putea spune, de „bloguri” ale căror caracteristici (în afară de platforma folosită) nu prea se mai regăseau deloc în definiţia de bază a unui blog (aka jurnal online).

Anul ăsta… mi se pare mie sau chiar numărul lor a mai scăzut (mulţi s-au lăsat) şi începe să se desfăşoare o segregare a celor mai bune bloguri? Chiar şi acel RoBlogFest cred că a avut un rol destul de important pentru blogsferă încurajând evoluţia conţinutului de calitate de pe bloguri şi nu numai.

Wikipedia îmi şopteşte că există mai multe tipuri de bloguri. Sunt de acord. Marea majoritate au blog personal. Definiţia de pe Wikipedia sună cam aşa:

The personal blog, an on-going diary or commentary by an individual, is the traditional, most common blog. Personal bloggers usually take pride in their blog posts, even if their blog is never read by anyone but them. Blogs often become more than a way to just communicate; they become a way to reflect on life or works of art.

Buuun, apoi, aflu (aşadar e o noutate şi pentru mine asta - ca să vezi ce-nseamnă să nu te informezi) că există mai multe tipuri de bloguri în funcţie materialele postate.

Aşadar, există bloguri media:

- vlog (sau video blog, unde găsim în mare parte clipuleţe, filmuleţe)
- linklog (care-i de fapt o colecţie de linkuri)
- photoblog (adicătelea un blog unde găsim poze)
- tlog (sau tumblelog - o amestecătură de media cu posturi scurte)

…ar mai fi vreo 2, dar cred că astea-s poate cele mai întâlnite.

Şi dacă am fi să clasificăm după gen:

- bloguri politice
- bloguri de fashion
- bloguri educaţionale
- bloguri de muzică

…etcetera.

Acum că avem clar în minte tipurile de bloguri, pot şi eu să comentez referitor la ceea ce îmi displace în blogosferă.

Există multe, multe persoane care se autoproclamă mari bloggeri. Mari bloggeri cu mari bloguri personale. Păi, scuzele mele, dar în blogurile lor personale eu nu regăsesc niciun conţinut propriu, nicio idee personală, nimic din definiţia de mai sus. Doar poze „funny” sau filmuleţe „penale”, şi nu ştiu cât se încadrează asta la un blog personal. Poate că ar trebui să-şi redefinească profilul blogului… asta ar fi poate o idee.

Personal, admir persoanele care aduc un conţinut bogat şi de calitate. Aş putea să dau şi exemple: Dina şi Jeg, na. Astea da bloguri personale. Aici ai ce să citeşti frate.

Poate că mulţi dintre cei care şi-au făcut blog (valul ăla de care vorbeam mai sus) au vrut să-l copieze pe Zoso (nu mai pun link pentru că nu-i nevoie) crezând că dacă vor posta 3 clipuleţe de pe YouTube, 2 poze de pe DeviantArt sau Flickr şi alte 2 rânduri scrise incorect vor face mii de dolari pe lună. Wrong, my friend!

Şi încă ceva… atât timp cât va exista content de calitate pe bloguri, atât timp vor exista şi cititorii de calitate.