Sus în pom…

Pentru că e timpul să ne mai culturalizăm şi să socializăm şi mai tare, organizăm (şi a treia ediţie) Schimb de Cărţi şi la Galaţi.

Întâlnirea va avea loc într-o după-amiază frumoasă de duminică, mai exact pe 20 aprilie 2008, ora 15:00, în locaţia numită 365 The Coffee Lounge.

Poa’ să vină cine pofteşte, cu sau fără carte/cărţi, după gust, să povestim despre cărţi şi altele.

Ţin să precizez că de această dată suntem susţinuţi de către BookBlog şi Schimb de cărţi!

P.S. Pentru cine nu ştie unde e acest 365, vă spun că e în fostul Shooters, iar pentru cei care nu ştiu unde-a fost Shooters, ridicaţi un steguleţ şi vă lămuresc. Sursele mele îmi spun că e posibil să fie şi WiFi.

P.P.S. Cine se consideră a fi doritor să ni se alăture, ar fi foarte drăguţ să lase în căsuţa de mai jos un semn, cât de mic.

Parcurgerea momentelor mai dificile în viaţă are ca scop final să ne transforme treptat în nişte fiinţe imune la eventualii viitori factori perturbatori ce ar putea să ne zdruncine vieţile.

Sau cel puţin aşa am impresia.

Cred că 2007 a fost anul în care toată lumea şi-a făcut blog. Şi eu mi-am făcut blog tot la începutul anului trecut.

Toate bune şi frumoase până când a urmat un val, aş putea spune, de „bloguri” ale căror caracteristici (în afară de platforma folosită) nu prea se mai regăseau deloc în definiţia de bază a unui blog (aka jurnal online).

Anul ăsta… mi se pare mie sau chiar numărul lor a mai scăzut (mulţi s-au lăsat) şi începe să se desfăşoare o segregare a celor mai bune bloguri? Chiar şi acel RoBlogFest cred că a avut un rol destul de important pentru blogsferă încurajând evoluţia conţinutului de calitate de pe bloguri şi nu numai.

Wikipedia îmi şopteşte că există mai multe tipuri de bloguri. Sunt de acord. Marea majoritate au blog personal. Definiţia de pe Wikipedia sună cam aşa:

The personal blog, an on-going diary or commentary by an individual, is the traditional, most common blog. Personal bloggers usually take pride in their blog posts, even if their blog is never read by anyone but them. Blogs often become more than a way to just communicate; they become a way to reflect on life or works of art.

Buuun, apoi, aflu (aşadar e o noutate şi pentru mine asta - ca să vezi ce-nseamnă să nu te informezi) că există mai multe tipuri de bloguri în funcţie materialele postate.

Aşadar, există bloguri media:

- vlog (sau video blog, unde găsim în mare parte clipuleţe, filmuleţe)
- linklog (care-i de fapt o colecţie de linkuri)
- photoblog (adicătelea un blog unde găsim poze)
- tlog (sau tumblelog - o amestecătură de media cu posturi scurte)

…ar mai fi vreo 2, dar cred că astea-s poate cele mai întâlnite.

Şi dacă am fi să clasificăm după gen:

- bloguri politice
- bloguri de fashion
- bloguri educaţionale
- bloguri de muzică

…etcetera.

Acum că avem clar în minte tipurile de bloguri, pot şi eu să comentez referitor la ceea ce îmi displace în blogosferă.

Există multe, multe persoane care se autoproclamă mari bloggeri. Mari bloggeri cu mari bloguri personale. Păi, scuzele mele, dar în blogurile lor personale eu nu regăsesc niciun conţinut propriu, nicio idee personală, nimic din definiţia de mai sus. Doar poze „funny” sau filmuleţe „penale”, şi nu ştiu cât se încadrează asta la un blog personal. Poate că ar trebui să-şi redefinească profilul blogului… asta ar fi poate o idee.

Personal, admir persoanele care aduc un conţinut bogat şi de calitate. Aş putea să dau şi exemple: Dina şi Jeg, na. Astea da bloguri personale. Aici ai ce să citeşti frate.

Poate că mulţi dintre cei care şi-au făcut blog (valul ăla de care vorbeam mai sus) au vrut să-l copieze pe Zoso (nu mai pun link pentru că nu-i nevoie) crezând că dacă vor posta 3 clipuleţe de pe YouTube, 2 poze de pe DeviantArt sau Flickr şi alte 2 rânduri scrise incorect vor face mii de dolari pe lună. Wrong, my friend!

Şi încă ceva… atât timp cât va exista content de calitate pe bloguri, atât timp vor exista şi cititorii de calitate.

În lupta crâncenă pentru putere unii ar fi în stare să facă orice e omeneşte posibil pentru a fi ei cei care ajung la conducere, care deţin controlul. Cu politica nu e de joacă, şi de aceea trebuie să avem grijă pe cine punem pe acel piedestal şi cine ne va reprezenta interesele.

Acum am rămas profund şocată observând măsurile pe care le iau candidaţii la primăria Galaţi - unul împotriva celuilalt. Se fac multe mânării cu siguranţă din interior spre exterior, asta pentru a influenţa, bine-nţeles, părerea fiecărui cetăţean referitoare la candidaţi.

Mici… înţepături…

Mai sus scrie „Aşa ar trebui să arate acest magazin. Nu ne lasă primarul să-l amenajăm!!!”

Acum, nu ştiu cât de mică e înţepătura asta… pentru că afişul ăsta stă de o bună bucată de vreme pe magazin, şi nu e singurul din oraş. Ăsta-i un semn că e în floare campania electorală… cineva care nu are la suflet PSD-ul nu doreşte ca la conducere să vină tot actualul primar. Of of, măi măi.

A două înţepătură, de data asta, de o gravitate… zic eu mai mare… e apariţia unui blog care aduce acuzaţii + dovezi (cică) la adresa unui viitor candidat la primăria Galaţi. Nenea ăla spune acolo că domnul în cauză e de fapt un puşcăriaş, hoţ, escroc, om fără educaţie, etc, şi… nu prea ar merita votul nostru. Oau, titlul deja pare a ştire de ora 19:00 iar informaţiile aduse merită puse într-un ziar de scandal. Cât adevăr şi câtă minciună se află în blogul ăla… n-am de unde să vă zic.

Toate ca toate, când e vorba de democraţie şi voturi se apelează frumos la aceste metode de a distorsiona părerile cetăţenilor asupra dumnealor de mai sus… cred că s-ar putea numi şi manipulare… Mai multe nu vreau să comentez asupra celor de mai sus pentru că poate nu-s eu cea mai în măsură.

Când vor fi alegerile, voi fi şi eu aptă să votez. Mă voi duce, pentru că nu vreau să promovez absenteismul şi pentru că… într-o oarecare măsură îmi pasă de oraşul meu şi sunt conştientă de faptul că orice vot contează.

Problema va fi atunci când… va trebui să aleg efectiv între candidaţi… mă tem să nu ajung în situaţia celebrului cetăţean turmentat şi să spun: „- Eu cu cine votez?”

Concluzia: politica de la noi e ca o junglă în care animalele cele mai puternice ajung să se mânânce una pe alta.

Sursă poză: Din şi despre Galaţi

Dacă se poate spune photowalk…

Ideea e că azi mă plictiseam în casă şi m-am gândit să-mi iau aparatul foto şi să ies să fac poze prin oraş (cu toate că vremea era/e destul de urâtă) şi am pozat sporadic câteva locuri din Galaţi. Unele locuri chiar nu le mai văzusem de foarte mult timp…

Galaţiul e un oraş frumuşel, însă e păcat că nu e îngrijit şi valorificat aşa cum ar trebui.

Cea mai mare dezamăgire a fost când am văzut cât de groaznic arată grădina publică. Nu ştiu, poate în mintea mea arăta mai bine în trecut, însă acum… mi s-a părut foarte murdară, neîngrijită, etc. Vedeţi în Flickr mai multe poze.

Asta mi se pare cea mai mişto clădire din Galaţi. Cea mai frumoasă. Cea mai cea. Păcat de ea că nu e îngrijită. Şi chiar şi-aşa, tot adorabilă mi se pare. Deosebită. Boemă. Tra la la la la.

Astea mi-au plăcut.

Şi astea… dar dacă nu era soare, nu prea au ieşit aşa strălucite pozele. Se găsesc în faţa Universităţii (pentru cunoscători).

În rest, oraşul pustiu, după cum mă aşteptam. Cine mai iese pe afară decât eu (să fac poze)? Plus că bătea şi vântul foarte urât.

Ah, şi asta trebuie văzută - stencil - super tare!

Şi cu asta mi-am luat şi doza de plimbare pe ziua de azi

Numa’ bine!

Definiţie:

A period of time when a writer’s mind is completely blank and drained of any kind of inspirational essence. They are unable to write. (aici)

Mdea, ăsta-i diagnosticul meu se pare…

Later Edit: ce-i de făcut?

Mici obsesii…

Audiţie plăcută

Morcheeba - Gained the world (feat. Manda)

Bjork - It’s oh, so quiet

Milky - Just the way you are

Jamie T. - If you got the money